Destinul țării noastre, întreaga sa evoluție istorică, spirituală și culturală a fost mereu legat de destimul ortodoxismului românesc. De-a lungul istoriei sale, poporul român a traversat perioade de instabilitate politică, de dominație străină și lipsă de unitate ca neam și țară. În aceste condiții, Biserica Ortodoxă Română a devenit coloana vertrebrală a neamului și a contribuit la păstrarea identității naționale, la conservarea limbii și la consolidarea tradițiilor specifice creștinismului românesc. În cartea sa intitulată „Scurtă istorie a ortodoxiei pe teritoriul României” scriitorul Al. Florin Țene, atinge câteva aspecte esențiale referitoare la rolul pe care l-a deținut Biserica în complexul proces de păstrare a limbii române, prin intermediul școlilor mănăstirești, prin diseminarea tipăriturilor religioase, și, bineînțeles, prin intermediul slujbelor religioase.
În articolul intitulat „Preoțimea ortodoxă română în secolul XVII – începutul secolului XVIII” – inclus în această scurtă istorie a ortodoxismului românesc – autorul precizează că „preoții români nu erau doar slujitori ai altarului, ci actori sociali importanți, implicați în educație, cultură, justiție și viața comunitară. Ei au contribuit la conservarea identității religioase și naționale în fața presiunilor externe (otomani, calvini, autorități habsburgice), constituindu-se ca veritabile „punți” între tradiția ortodoxă și nevoile practice ale comunităților.”
Un loc important în această scriere religioasă este alocat evocării unor mari personalități ecleziastice și a unor figuri sacre, care au slujit creștinismul și biserica ortodoxă, precum; Sfântul Ierarh Pahomie de la Gledin (cca 1660–1724), Iosif Naniescu (Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei), Sfântul Luca al Crimeei – ierarhul bisturiului și al Crucii, Părintele Dănilă, Înaltpreasfințitul Părinte Andrei Andreicuț, preotul Augustin Bena, Mitropolitul Bartolomeu Anania, Iosif Blaga, Părintele Sorin Bute, Miron Cristea, primul Patriarh al României, Pr. Prof. Univ. Dr. Ioan Chirilă, Patriarhul Justinian Marina, preotul Bogdan-Cornel Pop, Patriarhul Daniel , Varsanufie Gogescu, Arhimandritul Paulin Lecca, Nicodim Munteanu – al doilea Patriarh al României, Iustin Moisescu, Patriarhul Teoctist Arăpașu, Damaschin Voinescu, Ioan Selejan – Arhiepiscop al Timișoarei și Mitropolit al Banatului, Calinic Argatu -Arhiepiscop al Argeșului și Muscelului, ÎPS Casian Crăciun, Laurențiu Streza – Arhiepiscop de Sibiu și Mitropolit al Ardealului, Irinel Popa- Arhiepiscop al Craiovei și Mitropolit al Olteniei, ÎPS Petru Păduraru, ÎPS Părinte Iosif- Mitropolit al Europei Occidentale și Meridionale, ÎPS Părinte Serafim (Romul Joantă) – Arhiepiscop Ortodox Român al Germaniei, Austriei și Luxemburgului, ÎPS Părinte Nicolae Condrea, Preasfințitul Părinte Sebastian Pașcanu, Teodosie Petrescu – Arhiepiscop al Tomisului și alți mari Mitropoliți și cărturari din secolele XIV-XIX.
Inspiratele medalioanele literare pe care le întocmește dl Țene sunt concepute ca adevărate pagini ale istoriei ortodoximului românesc și au rolul de a demonstra că prezența bisericii în viața românilor face parte – încă de la începuturile constituirii Bisericii Ortodoxe și până în secolul actual – dintr-o profundă realitate istorică ce confirmă cu putere faptul că Biserica va rămâne un spațiu în care românii se regăsesc, își consolidează credința, se solidarizează cu tradițiile seculare și își transmit valorile religioase, istorice și culturale de la o generație la alta.
Prin publicarea amplului său studiu, Al. Florin Țene, și-a îndeplinit misiunea de a „pune în lumină contribuția ierarhilor, a domnitorilor ctitori, a cărturarilor și a preoțimii de mir, care au susținut viața spirituală a poporului nostru”. În acest context, este important să reținem că Biserica Ortodoxă cu rădăcinile sale adânci, formate încă din primele veacuri ale creștinismului, consolidate în Evul Mediu și în secolele următoare, a fost fundamentul principal de stabilitate istorică și cultură a românilor, a fost ca un scut al neamului nostru lipsit de drepturi și s-a manifestat ca o universală flacără a credinței, ca un zid de rezistență spirituală și culturală.
Așa cum concluzionează autorul primului volum din seria „Scurtă istorie a ortodoxiei pe teritoriul României”, lecțiile de spiritualitate, credință și istorie românească pe care ni le-a oferit și ni le oferă Biserica Ortodoxă, prin intermadiul înalților săi reprezentanți, sunt eterne și inepuizabile, contribuind în chip esențial la înțelegerea trecutului neamului nostru și la construirea, armonioasă și robustă, a istoriei noastre viitoare.
LILIANA MOLDOVAN
președinta Filialei Mureș a Ligii Scriitorilor din România
