Măicuță bună Maică, cu ochii triști și plânși
Ți-e sufletul umbrit de-amarul Tău durut.
La pieptul Tău Măicuță, în nopțile adânci
Ți-ai legănat pruncuțul și-n brațe l-ai ținut
Și l-ai iubit Măicuță, cum nimeni pe pământ
L-ai alintat cântându-i cu dulce glas de îngeri.
Vergură curată, cu chipul Tău Preablând,
I-ai fost ocrotitoare pe Valea atâtor plângeri
Și a venit Măicuță un timp de Pătimit
Când răutatea lumii fără nicio vină
L-au judecat la moarte, și-apoi L-au răstignit
Între tâlhari L-au pus, pe-al Fiului Lumină
Răstignit pe cruce, coasta i-au străpuns
Oțet să bea i-au dat să-i ostoiască setea.
S-a întunecat tot cerul din Răsărit Apus,
Când moartea i-a pus pe chip pecetea
I-au fost coroană spinii, iubirii pământești
Atâtor fapte bune, drept mulțumiri răsplată
Când Tu din cer venit-ai să ne Mântuiești
Te-am răstignit Iisuse prin strâmbă judecată
Sub crucea Ta Slăvite, e-o mamă care plânge
Și-atâtea mii de mame ce-și scaldă fața-n lacrimi
Ai lor copii pornit-au pe-a vieții cale frângeri
Spre neștiute drumuri și-a vremurilor patimi
Alungă umbra morții și-a bolii răni adânci
Nu ne lăsa Preabune să pierim pe cale
Sub crucea Ta e-o mamă cu ochii triști și plânși
Te roagă să ai milă cerându-ți îndurare
Iisuse Bun Părinte cu lacrimi Te rugăm
La vreme de-ncercări alungă-ne durerea
La ceas din zi și noapte pe Tine Te chemăm
Ne-ajută și ai milă ni-ești vieții mângâierea
Vasile Luca
