CUVÂNT DE ADÂNCĂ MULȚUMIRE

Preacuvioasă Maică Stareță CRISTINA Stavofora,
stareța sfintei Mănăstirii ,, Nașterea Maicii Domnului ,, Recea,
dimpreună cu tot cinul acestui sfânt locaș

Noi, nevolnicii și neînsemnații acestei lumi, gustători a tot și toate păcatele lumești, venim cu smerenie în fața domniilor voastre, pentru a vă aduce un binemeritat cuvânt de de mulțumire, pentru toată zilnicita strădanie pe care o faceți într-u readucerea pe calea cea bună a vrerii dumnezeiești, a nevoiașului și păcătosul neam omenesc, care, din ce a fost cândva binemergător pe calea iertării, a iubirii și a binelui făcut, a ajuns acum a fi o rătăcită turmă dedată la toate nevolniciile și păcatele omenești.
Domniile voastre, care sunteți parte din marea oaste a Tatălui Ceresc, vă puneți în fiecare clipă sufletul și viața voastră în slujba credinței, adevărului și a dreptății, pentru a îndrepta lumea și omenetul ei, cu scopul de a o aduce pe calea cea bună și a fi mereu și mereu sub umbra însfințită a divinului ceresc. Pentru că doar așa noi și lumea noastră poate fi mai bună, mai iertătoare, mai iubitoare de cinste și adevăr, mai trăitoare în liniște și pace.
Suntem poate la o răspântie de drum, unde ura, lăcomia, setea de înavuțire, de avere și putere întunecă mințile noastre, târându-ne în războie, nemaiavând drag de credința străbună, de neam și țară, făcându-ne rătăcitori prin această nebună lume, în căutarea unui loc mai bun mai liniștit, mai îndestulat, dar străin nouă de tot și toate câte au fost cândva numai ale noastre.

Așa că, acum, în această nestatornică și mincinoasă lume, Domniile Voastre sunteți troițele noastre cele veghetoare de lumină și conștiință, de la care așteptăm mereu și mereu cuvinte înțelepte de învățătură creștină. Doar așa, și numai așa vom fi creștini adevărați, ființe care au înțeles jertfa și poruncile Mântuitorului și Iertătorulului nostru cel iubit, și care mai apoi, la sfârșitul veacurilor, să meritam cu prisosință veșnicirea noastră în nesfârșitele raiuri ale însfințitului ceresc.
Menirea și strădania voastră în această lume nu are asemănare, la fel ca și răsplata cea binemeritată ce o veți căpăta de la Tatăl Ceresc pentru toată zilnicita voastră muncă.
Fie ca cei de-acum, ca şi cei care vor veni după noi, să vă ţină minte gândul şi fapta de vrednicită slujire a credinței noastre străbune, a neamului nostru cel românesc, a țării acesteia, pe care am dorit-o a fi mereu ridicată în fala și mărirea lumii.
Îl rugăm pe Domnul, Veghetorul sufletelor noastre, să vă dăruiască din mărinimia Sa cât mai mulţi ani, fericire şi sănătate, ca voi la rându-vă să ne fericiţi pe noi cu toate cele de trebuinţă sufletului.
Mergem de la-nceputuri pe sortitul drum al pătimirilor noastre, plătind mereu ortul cerut pentru a rămâne aici în veşnicia mincinoaselor vremi. Suntem, ca de atâtea ori în istorie, sub vremi şi nu de-asupra lor, iar în vălmăşagul mişcătorului timp, nădăjduim că, la sfârşitul veacurilor, când pătimirile noastre se vor fi sfârşit, Măritul, Iertătorul sufletelor noastre, să ne aşeze dimpeună cu El, în Grădina Maicii Domnului, locul reînvierii neamului românesc, iară noi să fim mai apoi aleşii nemuririi lumii şi veşnicia ei.

Mircea Dorin Istrate

MĂNĂSTIRII ,,RECEA,,

Motto:
În cuiburi de credință am semănat Ardealul
Punându-i veșnicia în crucile de lemn,
Cu ele miruit-am și văile și dealul,
Să fac cărării Tale, cel luminat însemn.

La noi, aici la ,,Recea,, e-o sfântă mănăstire
În care Domnul pus-a Lumină și Credință,
Iar clopoul-i în dangăt, chemare dă de știre
Ardealului, că locu-i, însemn de conștiință.

O stareță măicuță, cu har s-a-nvrednicit
Să-mi țină locul ăsta-n curat și-n preamărire,
Și-n sfântă rugăciune, la Domnu-n preaiubit
Iertări mereu ea-mi cere, spre-a noastră mântuire.

Aici, în umbra crucii, jertfelnicul Ardeal,
Aduce mulțumire preasfântului ceresc,
Că locul ăst de-acuma, din vale până-n deal
E-un loc de-nchinăciune, cu iz dumnezeiesc.

De-aceea mănăstirea mereu e căutată
De păcătoșii care s-au preumblat prin lume,
Și-aicea doar găsit-au iertarea îmbunată
Preschimbe-le viața, să-mi facă fapte bune.

La astă mănăstire, români dacă veniți
Cu-al vostru gând și suflet păcatului dedat,
De-n față la altare, iertări cereți la sfinți,
El, Iertătorul nostru, vă pune-n preacurat.

De fală mănăstire, aicea rânduită
Cu drag de locul ăsta, de oameni ridicată,
Pomelnic de iertare îmi ești de toți iubită,
Că-ți împlinești menirea de moșii mei lăsată.
**
Din învechite timpuri, cuibare de credință
Ai miruit Mărite pe-ntinsul nost’ Ardeal,
Iar la trudit în suflet, răbdare și voință
I-ai dat să-mi aibă-n viață, pe gârbovitul deal.

7.09.2023
Mircea Dorin Istrate