Se-aude o doină peste Prut
Și-n noaptea adâncă o ascult
Acelora ce ne sunt frați
Opriți la vămi cu stâlpi ghimpați
Ne-au dezunit ne-au rupt hotarul
Și ne-au umplut de chin paharul
În reci Siberii ne-au muncit
Și câte multe-am pătimit
Sleiți de frig și-nfometați
În temniți grele aruncați
Ajunsa-m pentru-n colț de pâine
Să nu mai știm c-ajungem mâine
În Dombasuri păduri tăiate
Mânați ca vitele din spate
Ani și ani am robotit
Pe două ruble de nimic
Rămasa-u în acel pustiu
O mamă, tată, soră, fiu
Dar Dumnezeu a rânduit
Ruga noast” o a-mplinit
Și după zeci de ani trudă
Cu sufletul trecut prin rugă
Precum poporul în pustie
Ne-am derobat din cea robie
Și ne-am întors la noi acasă
La vatra sfântă strămoșească
Glia, țara să ne fie
Plinita noastră bucurie
Vrem ca tot ce-a fost al nost
Să ne zidim din nou un rost
De-a una să ne fim o țară
Cum fost-a ea odinioară
Iar noi Românii frați preabuni
Să nu uităm pe-ai noști străbuni
Le fie numele purtat
De-acum și pururea în veac.
Vasile Victor Luca
