SĂ FIM ACASĂ DE CRĂCIUN
Cu toți am vrea să fim acasă în Sfânta ziuă de Crăciun,
Să ne petrecem laolaltă cu neamul nost’ smerit și bun,
Să ascultăm colinde sfânte de la copiii ce-or să vină
Pe sub ferestre luminate, ca ingereii de lumină.
Și de va ninge peste lume cu neauă albă și curată
Vom fi ca-n raiul din poveste ce-aici a fost cândva, odată
Și-atunci, în taină, din cel suflet, cerși-vom cerului iertare,
Iar boaba lacrimii din pleoapă, ne-o fi la toate alinare.
C-așa e datina cea veche rămasă de la moși-strămoși,
Să-mbucurăm al nostru suflet, că suntem încă norocoși
De darul cel trimis de Domnul din-părăția Lui de sus,
Că-n ziua asta Luminată, pe lume a venit Issus.
Așa că fie sărbătoare, că Domnul n-a uitat de noi
Când și-a trimis pe însăși Fiul, să fie-alături, printre voi,
Aminte să ne-aducă iară, că de-om fi răi și păcătoși,
N-om veșnicii nicicând în Raiul, cu oameni buni și credincioși.
*
Așa ne spun străvechi colinde, să ne-amintească an de an
Să ne-nvechim în fapte bune, să nu trăim viața-n van,
Așa că-n ziua de Crăciu, de-ți fi cu-ai voștri împreună,
Vă faceți clipa vieții voastre, curată toată, mare, bună.
Nu dați cea seară de Crăciun cu-nfiorări dumnezeiești,
Nu dați colinda noastră sfântă cântat-n seară sub ferești
De ingereii de lumină, cu suflet mare, românesc,
Pe tot pământul cu-a lui toate, pe bogății ce-s în lumesc.
REAMINTEȘTE-NE PĂRINTE
Reamintește-ne părinte de Sfânta ziuă de Crăciun,
Vorbește-ne cu-nfiorare și fă-ne sufletul mai bun,
Aminte să ne-aduci de ziua în care s-a născut Hristos,
Trimisul Domnului din ceruri, El, Iertătorul omenos.
Și de Maria, Maica Sfântă, aleasa să-l aducă-n lume
Pe El, Învățătorul lumii, sortit păcatul să-l adune,
Ca să ne de-a răgaz de-o viață să ne schimbăm, mai buni să fim,
De vrem ca să schimbăm cea lume și pacea ei să o păzim.
De astea toate noi simți-vom, poate că-ncet ne-om îmbuna,
Și-n jurul Lui, într-u credință, cu toți-n an ne-om aduna,
Abia atunci poate vedea-vom, cât multe toate am pierdut,
Când îndulcitu-ne-a păcatul, că mult prea mult pe el l-am vrut.
În Liturghia ta părinte, pune cuvânt de-nvățătură
Să îl urmăm de-acum nainte, ne fie-n veci de-alintătură,
Ne schimbe viața și gândire, ne-apropie de-al Său ceresc,
Ne smulgă din păcatul tinei, ne-nalțe spre dumnezeiesc.
Că păcătoși de-acuma suntem, de mult prea multă vreme-ncoace
Și numai tu și El, Măritul, de astă vrajă ne-o desface,
Așa că-n spusa ta din suflet, să pui smerit și-nfiorare,
S-ajungă dară-n al nost’ suflet și-n inimă, la fiecare
MOŞ CRĂCIUNE
Moş Crăciune cum mai semeni
Negreşit cu-al meu bunic,
Parc-aţi fi în toate gemeni
Nu-i uitat din voi nimic.
Gârbovit şi alb în plete,
Ochelari doar atâtica,
În picioare cu şosete
Croşetate de… bunica.
Ai o vorbă dragă mie
Înşirată ca pe aţă
Şi Grivei care te ştie
Ca pe-un prieten bun de-o viaţă.
*
Dragă Moşule Crăciune
Ce-ai venit la noi în casă,
Cum de-i ştii pe toţi pe nume
Care stau în jur la masă ?
Şi-apoi dacă tu la anul
Nu-i putea cumva să vii,
Lasă-mi-l pe moşu Nanu
Să-mi aducă jucării.
MIRCEA DORIN ISTRATE
