Din ce neamuri ne tragem și cine-am devenit?
Ce rădăcini ne țin pe-acest pământ sfințit?
Ce lupte, am purtat cu hoardele păgâne,
până s-avem o limbă și-o țară, măi, române?
***
Un singur țel avut-au strămoșii geto-daci
cu Burebista, rege din neam viteaz, de traci:
să țină țara strânsă, unită în hotar,
dușmanilor străini să pună stăvilar!
***
Dar țara lui… s-a frânt, iar Dacia râvnită,
trecu prin grele lupte și fost-a biruită!
Iar după veacuri multe, veni un spirit treaz
ce-a-nfăptuit Unirea, Banul Mihai Viteaz!
***
Dar și de-această dată, trădarea a-nflorit
și iar s-a destrămat pământul cel unit!
Apoi, venit-a rândul lui Cuza, să unească
Provincia Moldova cu Țara Românească!
***
Iar după zeci de ani, inima țării bate,
unind poporul său la Alba în Cetate:
Ardealul, Moldova și Țara Românească,
au devenit un trup, menit să dăinuiască!
***
Noi, astăzi, românii… ce facem pentru țară
Ca s-o păstrăm întreagă, să nu se-mpartă, iară?
Cum ne păstrăm comoara, neprețuit avut,
Când pentr-un pumn de-arginți… atâtea, am vândut?
***
Să ne-amintim de jertfă, de glia cea străbună,
De grai și de credință, de scrierea română!
Să fim uniți… mai tare, în țara din Carpați,
Să nu ne dușmănim și să trăim ca frați!
ANGELA MARIA DRĂGOI
