POET SAU NU…

Visat-am într-o noapte,

că am ajuns… poet

și ascultam cum șoapte

mă bântuiau, discret.

***

Formau… un turn, spre zorii

care mijeau pe cer,

lăsând în urmă norii

cei albi, plini de mister.

***

Iar lumea dispăruse

din preajma mea, pe loc!

Idei veneau conduse

dansând un tainic joc.

***

Și în picioare goale,

m-am prins în valsul lor…

Prin turn zburam agale,

păream un fulg ușor.

***

Și mă jucam cu vorbe,

în vers le așezam;

nebănuit de nimeni,

poeme făuream…

***

Apoi, le dădeam drumul

privind cum pleacă-n zbor…

Se înălțau ca fumul,

plutind încet… ușor…

***

Unde s-or duce oare,

cine le va primi?

Vor trece ca o boare,

sau chiar vor dăinui?

***

Poet sau nu… Din vise

eu m-am trezit apoi,

știind că cele scrise,

arată… ce e-n noi!

***

ANGELA MARIA DRĂGOI