Motto: „Multe forme de guvernare au fost și vor mai fi încercate în această lume a păcatului și a suferinței. Nimeni nu pretinde că democrația este perfectă. De fapt, s-a spus că democrația este cea mai rea formă de guvernare, cu excepția tuturor celorlalte forme care au fost încercate din când în când…” (Winston Churchill, 11 noiembrie 1947)
Fiecare organizație internațională trece, periodic, prin schimbări. Atunci când schimbările vizează funcționarea internă sau eficientizarea operațiunilor, ele sunt numite „adaptări”. Când sunt necesare transformări mai profunde, pentru a ancora obiectivele în realitatea evolutivă, vorbim despre „reforme”. În ambele cazuri, este necesară o evaluare prealabilă a ceea ce funcționează și a ceea ce poate fi îmbunătățit. În noiembrie 2025, Comitetul Miniștrilor al Consiliului Europei i-a solicitat Secretarului General Alain Berset să prezinte o foaie de parcurs pentru reforme. La 15 iulie 2026, Alain Berset a prezentat un raport privind modul în care ar putea arăta Consiliul Europei (CoE) la orizontul anului 2040. Raportul oferă statelor membre oportunitatea unei reflecții asupra modului în care Organizația ar trebui să se adapteze la provocările în continuă schimbare cu care se confruntă Europa, precum și asupra valorii sale adăugate în cadrul arhitecturii globale și regionale.
Conform Statutului adoptat la Londra la 5 mai 1949: „Scopul Consiliului Europei este de a realiza o unitate mai strânsă între membrii săi, în vederea salvgardării și promovării idealurilor și principiilor care constituie patrimoniul lor comun și a facilitării progresului economic și social”. Astăzi, Consiliul Europei este cea mai complexă organizație din lume dedicată drepturilor omului. Activând pe trei axe prioritare – drepturile omului, democrația și statul de drept – în cei 77 de ani de existență a stabilit standarde ce constituie un spațiu juridic european comun pentru 46 de țări europene. Toți cei 15 Secretari Generali care au condus Consiliul Europei până în prezent au inițiat adaptări și reforme succesive, punându-și amprenta asupra modului de funcționare a organizației și menținând-o în pas cu realitățile timpului respectiv, fără însă a-i altera scopul inițial. În centrul actualei propuneri de reformă se află conceptul de „securitate democratică”. Securitatea democratică a fost menționată pentru prima dată în 1993, la Summitul Consiliului Europei de la Viena, și se referă la existența unei justiții independente, a libertății de exprimare, libertății de asociere, instituțiilor democratice funcționale și societăților incluzive.
Accentul pus de Alain Berset pe acest concept a fost remarcat mai întâi în discursul său intitulat „Ce înseamnă securitatea democratică într-o Europă care se reînarmează?”, susținut la Universitatea din Lausanne, la 24 februarie 2026, ocazie cu care a declarant că: „Distincția dintre securitatea «hard» și cea «soft» este depășită. Astăzi, securitatea reală începe cu instituții în care oamenii pot avea încredere: instanțe independente, alegeri transparente, limite clare ale puterilor în situații de urgență și o presă liberă, capabilă să conteste autoritatea celor aflați la putere. Dar înseamnă, de asemenea, construirea unei arhitecturi de securitate capabile să ne protejeze împotriva atacurilor cibernetice, a terorismului și a manipulării informaționale din exterior. Liniile frontului de astăzi nu mai urmează granițele sau câmpurile de luptă. Ele se află în mediul online, pe străzile noastre și pe ecranele computerelor. Iar acestea au transformat securitatea democratică în prima noastră linie de apărare.”
În ultimii 20 de ani, lumea – și Europa, în special – s-a confruntat cu o succesiune de șocuri: criza financiară, pandemia de Covid-19, explozia inegalităților socio-economice, insecuritatea economică și războiul din Ucraina. Peste toate acestea se suprapun criza climatică și o potențială criză generată de Inteligența Artificială (sau „Superinteligența”). O perspectivă sumbră, pe care cotidianul francez Le Monde a rezumat-o astfel: „Țări îmbătrânite, o planetă care se încălzește, Inteligența Artificială ce perturbă profesii altădată foarte apreciate, costul vieții și consecințele creșterii prețurilor la energie…” (20 octombrie 2026). Asistăm la o polarizare politică tot mai accentuată, o participare scăzută la viața politică, pierderea încrederii în procesele electorale, izolarea digitală și „bule” ideologice care limitează dezbaterea critică, slăbind treptat instituțiile democratice, libertățile civile, statul de drept și independența mass-media. Printre simptome se numără, de asemenea, intensificarea dezinformării, extremismul și neîncrederea oamenilor. Toate acestea afectează țesutul social și alimentează declinul democratic.
Anul trecut, Consiliul Europei a inițiat o dezbatere privind „Noul Pact Democratic pentru Europa”. Se preconizează că Pactul va fi adoptat în 2027, iar valoarea sa adăugată ar consta în contribuția la restabilirea încrederii publicului în instituțiile democratice. Însă. prin prisma preocupărilor cetățenilor, pentru ca Pactul să aibă succes va trebui să fie asumat la nivel național și să plaseze justiția socială printre principalele sale priorități. Un rol mai important ar putea reveni și Băncii de Dezvoltare a Consiliului Europei (CEB), a cărei misiune este promovarea coeziunii sociale în Europa. Avându-și originile în frământările politice prin care a trecut continentul după cel de-al Doilea Război Mondial, CEB își desfășoară activitatea în domenii precum sănătatea și asistența socială, educația și formarea profesională, construirea de locuințe sociale accesibile, dezvoltarea locală și regională. Instituția sprijină, totodată, acțiunile climatice, egalitatea de gen, crearea de locuri de muncă, incluziunea economică, digitalizarea și consolidarea capitalului uman.
În cadrul unei reuniuni dedicate reformei Consiliului Europei, organizate de Monaco la 29 octombrie 2026, s-a conturat opinia cvasi-unanimă că valoarea adăugată a acestei organizații internationale rezidă în caracterul unic al sistemului său – în special Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) și setul de norme și instrumente cu caracter juridic obligatoriu. Există și un consens larg că cei trei piloni ai Organizației – drepturile omului, democrația și statul de drept – trebuie să rămână punctul central al activităților sale. Menținerea unei poziții distincte în cadrul arhitecturii europene, precum și conservarea independenței și a caracterului paneuropean al CoE, au constituit, de asemenea, mesaje-cheie ale reuniunii.
De-a lungul anilor, drepturile omului au beneficiat de o atenție deosebită în cadrul Consiliului Europei. Ele sunt promovate și protejate prin instrumente fundamentale precum Convenția Europeană a Drepturilor Omului, și sunt supuse jurisdicției CEDO – instituție ce se bucură de respect și credibilitate incontestabile. Așa cum sublinia Președintele Curții, judecătorul Matthias Guyomar, în fața Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, la 28 septembrie 2026: „Separarea puterilor în stat nu înseamnă izolare. În activitatea sa, Curtea a demonstrat, în repetate rânduri, respectul față de principiile subsidiarității și responsabilității partajate. Cea mai bună modalitate de a ne îndeplini misiunea este să rămânem fideli moștenirii încredințate de fondatorii sistemului Convenției: apărarea democrației, a statului de drept și a drepturilor omului, precum și a idealurilor de pace și justiție”. Criteriile privind statul de drept, așa cum au fost ele actualizate de Comisia de la Veneția în decembrie 2025, sunt, de asemenea, clar formulate: supremația legii; securitatea juridică; prevenirea abuzului de putere; mecanismele instituționale de control și echilibru (checks and balances); egalitatea în fața legii și nediscriminarea; accesul la justiție; și controlul de constituționalitate. Respectarea acestora este asigurată prin standarde juridice și mecanisme specializate de monitorizare, precum GRECO (în domeniul combaterii corupției), sau MONEYVAL (în domeniul combaterii spălării banilor).
În ultima perioadă, cel de-al treilea pilon – democrația – s-a confruntat, însă, cu o serie de provocări fără precedent. Potrivit unui sondaj de opinie realizat de Pew Research Center, un instituit de analiză american independent cu sediul la Washington D.C., gradul de satisfacție față de modul în care funcționează democrația a scăzut dramatic. Democrația presupune construirea unor instituții democratice stabile, transparente și participative, la nivelul statelor. Încrederea este un element fundamental al unei astfel de construcții, iar absența sa lasă loc percepției publice că democrația nu mai dă rezultate. Forumul Mondial pentru Democrație, desfășurat la Strasbourg în perioada 2-3 noiembrie 2026, a concluzionat că: „Democrația nu este în criză. Ea traversează, totuși, o ruptură profundă. În întreaga Europă, inegalitățile tot mai mari, restrângerea spațiului civic și pierderea încrederii publicului în instituții continuă să se intensifice, generând o formă de deziluzie, în special în rândul tinerilor. Cetățenii pun tot mai mult la îndoială sistemele democratice, care nu par să mai răspundă preocupărilor lor și, în cele din urmă, își pierd interesul față de acestea sau chiar se dezangajeaza in mod gradual.”
Este necesară, de aceea, o reflecție asupra modului în care Consiliul Europei poate aborda mai eficient regresul democratic, contribuind la consolidarea rezilienței instituțiilor democratice – inclusiv libertatea de exprimare, pluralismul politic și participarea democratică – și oferind, totodată, răspunsuri concrete la manipularea informațiilor și interferența din partea unor actori străini (Foreign Information Manipulation and Interference – FIMI), astfel încât informațiile veridice să aibă șanse mai mari de a fi transmise decât cele false. O decizie adoptată de Consiliul Europei la 30 octombrie 2026 (CM/Del/Dec(2026)1574/4.1), pe tema integrității informațiilor privind sistemul Convenției Europene a Drepturilor Omului, „Însărcinează Comitetul Director pentru Drepturile Omului să identifice modalități de promovare a unei comunicări de încredere către public și a integrității informațiilor despre sistemul Convenției Europene a Drepturilor Omului, ținând cont de provocările care pot apărea în domenii deosebit de expuse la dezinformare, respectând în același timp libertatea de exprimare și protejând dezbaterea publică deschisă”.
Cultivarea democrației nu este o sarcină ușoară, iar rezultatele nu apar peste noapte. Democrația necesită timp, eforturi și o îngrijire atentă. Așa cum afirma Președintele României, Nicușor Dan: „Un stat de drept nu poate exista fără aspirația societății către mecanisme care să reglementeze în mod just relațiile dintre oameni, stat și instituții. Și protestul, și strigătul sunt mijoace democratice legitime, și ele trebuie să fie folosite, numai că este nevoie și de dialog, și de compromis pentru consens. Altfel, avem o societate în care fiecare «bulă» rămâne cu strigătul ei… Statul de drept înseamnă domnia legii. Este important să creăm o societate în care instituțiile se controlează între ele, astfel încât să prevină derapajele, să se ajute unele pe altele să funcționeze mai bine, în beneficiul cetățeanului”. (Postare pe platforma X, 20 octombrie 2026).
Lecțiile din afara Europei pot fi, de asemenea, utile. Democrația este adesea percepută drept un produs istoric al Europei și al Americii de Nord, un model societal utilizat pentru a promova influența geopolitică occidentală. Regimurile autoritare invocă această percepție pentru a susține că fiecare societate are propriile valori, care pot diferi de cele democratice. Pentru a combate acest narativ, Consiliul Europei trebuie să susțină ideea că democrația este universală și aparține întregii umanități. Tradițional, „bunurile comune globale” (*Global Commons*) se referă la oceanul planetar, atmosferă, spațiul cosmic, Antarctica și regiunea arctică – la care s-au adăugat, recent, schimbările climatice, biodiversitatea și spațiul cibernetic. Însă, întrucât în lumea agitată de astăzi societățile reziliente și incluzive pot funcționa doar în cadrul unor democrații solide, a sosit timpul ca și democrația să fie inclusă în categoria Global Commons.
Dr. Ion I. Jinga
Strasbourg, noiembrie 2026
Notă: Opiniile exprimate în acest articol nu angajează poziția oficială a autorului.
