Interviu realizat de Mădălina Corina Diaconu cu dr. Valer Rus, manager Muzeul Casa Mureșenilor – Muzeul Imnului Național
DMC: Muzeul Casa Mureșenilor din Brașov este cunoscut și ca Muzeul Imnului Național. Domnule Valer Rus, care este povestea din spatele acestei denumiri?
VR: Este un lucru la care ne-am gândit împreună cu colegii noștri acum câțiva ani, mai precis chiar din momentul în care s-a legiferat ziua Imnului Național, ziua de 29 iulie în fiecare an. Am spus, ok, poate e momentul ca și muzeul nostru, cunoscut în ultimii 50 de ani drept Casa Mureșenilor, să fie rebrenduit, în sensul în care nu-și imagina nimeni în 1968, când a apărut muzeul, că vreodată această poezie “Deșteaptă-te Române” va ajunge Imn Național. Am zis că este momentul să dublăm acest titlu, această titulatură de Casa Mureșenilor cu Muzeul Imnului Național. Am lansat și o serie de demersuri legale în acest sens, am solicitat și am obținut sprijinul Consiliului Județean în direcția transformării, redenumirii instituției. Din păcate acest demers a fost lipsit de sprijinul Ministerului Culturii și Identității Naționale în anul Centenarului. Când am solicitat oficial Comisei Naționale a Muzeelor și Colecțiilor din România să ne aprobe această schimbare de denumire, colegii de la București au spus că denumirea Casa Mureșenilor este una consacrată și … să rămânem la ea. Bineînțeles că am făcut acest lucru, ne-am conformat și astăzi muzeul se cheamă Casa Mureșenilor, dar are un moto, este Muzeul Imnului Național.
DMC: Să explicăm, de ce este aici Casa Imnului Național.
VR: Este un context mai larg pe care încerc să-l explic pe scurt. În secolul al XIX-lea, la jumătatea secolului, în primăvara anului 1848, în această casă în care astăzi funcționează Muzeul Casa Mureșenilor, trăia familia Mureșenilor. Este vorba de Iacob Mureșanu căsătorit cu Sevastia, o doamnă dintr-o familie foarte importantă a Brașovului, familia Nicolau. Acești oameni însă erau într-o strânsă relație de prietenie și de rudenie cu poetul Andrei Mureșanu, care împreună cu George Barițiu lucrau la suplimentul literar al ziarului “Gazeta de Transilvania”. Este vorba de “Foaie pentru minte, inimă și literature”. Acum încheind paranteza, știm de la George Barițiu că Andrei Mureșanu îi povestește, în timp ce se plimbau pe sub Tâmpa, că are o poezie și că ar vrea să o publice în “Foaie pentru minte, inimă și literatură” și cum să facă să intre această poezie, care era evident era subversivă și ataca ordinea de stat de la acel moment, statul austriac, habsburgic, în condițiile în care ziarul era cenzurat. În fiecare număr se succedau doi cenzori, care alegeau ce poate și ce nu poate fi tipărit în “Foaie pentru minte, inimă și literatură”. Și George Barițiu îi spune lui Andrei Mureșanu … hai să așteptăm să vină ziua în care este cenzorul cel bun, nu cenzorul cel rău de servici. Și așa au reușit să strecoare poezia “Răsunet” sau “Un Răsunet” sau “Deșteaptă-te Române”, așa cum o cunoaștem noi astăzi. Au strecurat-o în numărul 25 din 21 iunie 1848. Deci dacă ar fi, din punctul nostru de vedere, să fi fost aleasă o zi corectă și autentică, certificată istoric și științific, ar fi trebuit să fie ziua de 21 iunie pentru sărbătorirea Imnului Național.
Revenind la motivul explicației acesteia mai largi, din anul 1850, acest ziar “Gazeta de Transilvania” trece exclusiv în proprietatea familiei Mureșanu. Acest ziar a fost în proprietatea familiei Mureșanu până în anul 1911. În tot acest timp, membrii familiei au întreținut o corespondență foarte bogată, au încercat să salveze toate documentele importante, relevante pentru personalitățile familiei lor și așa avem poezia, transcrierea poeziei “Un Răsunet” în colecția din Arhiva Mureșenilor. Este un bun cultural de valoare excepțională, clasat în categoria Tezaur a Patrimonului Cultural Național și de aceea ar fi trebuit să se cheme acest muzeu și Muzeul Imnului Național.
DMC: Cei care sunt în vacanță, sau chiar dacă nu sunt acum în vacanță și își vor propune să vină în Brașov, vor putea vedea această transcriere sau măcar un facsimil?
VR: Există expus, permanent, facsimilul. Trebuie să înțeleagă toți vizitatorii noștri că documentele pe suport de hârtie nu pot fi expuse permanent, așa cum sunt obiectele din materiale organice, lemn, metal sau piatră, acelea sunt expuse pe termen mai lung. Cele pe suport de hârtie, în momentul în care sunt expuse la soare și la o zonă cu umiditate, cu fluctuații de temperatură, din păcate se deteriorează mult mai repede decât ar merita să trăiască și atunci optăm pentru păstrearea acestor documente, mai ales al acestui document, în cutii, în hârtii de filtru, într-un mediu protejat. Expunem un facsimil după original, există forma scanată, digitizată, ea este la acces public pe site-ul arhiva-mureșenilor.ro Cum spuneam, poezia poate fi văzută, dar în forma cea mai sănătoasă pentru document.
Vreau să menționez că la Muzeul Casa Mureșenilor, sau Muzeul Imnului Național, o parte a clădirii este practic o casă memorială, unde categoric ne vom întâlni cu obiecte și documente din ultimii 200 de ani, dar suntem și în sec. XXI datorită realității augumentate. Este o parte a misiunii noastre, încercăm să interpretăm, să celebrăm trecutul, dar într-un context al prezentului și viitorului. Și atunci am spus, da, suntem o casă memorială, dar asta nu ne împiedică să transmitem același mesaj în feluri diferite, moderne, tehnologizate, specifice zilelor noastre. Acum câțiva ani, colega noastră, Cristina Seitz, a implementat un proiect cu Finanțarea Nereambursabilă, constând în introducerea unor ochelari de realitate virtuală și realitate augmentată, care permit vizitatorilor noștri să descopere aceași istorie, aceași poveste, dar într-o altă manieră, în care sunt îmbinate personaje virtuale istorice, care îți vorbesc la persoana întâi. Avem filme de epocă, fotografii, imagini vechi, o simulare – realitate virtuală cu un zepelin care a trecut pe cerul Brașovului în perioada interbelică. Sunt, cum spuneam, aceleași povești, doar spuse altfel, de așa natură, încât să facă și mai atractiv muzeul nostru.
DMC: Categoric ne putem întâlni și cu câteva personaje pe care altfel le-am vedea doar în fotografii.
VR: Avem trei personalități istorice care sunt reinterpretate de tineri actori din secolul XXI. Este vorba de figurile istorice ale lui Andrei Mureșanu, Aurel Mureșanu, respectiv pictorița Elena Mureșanu. Ei se alătură nouă și ne povestesc ceea ce ar trebui să înțelegem vizitând Casa Memorială. Practic, poți să parcurgi expoziția cu ochelarii de realitate virtuală, dar fără să mai citești etichetele, explicațiile, auzi pe cineva sau și vezi pe cineva spunându-ți această istorie de altădată:
“Salutare și bine ați venit la Casa Mureșenilor, Muzeul Imnului Național. Numele meu este Andrei Mureșanu și m-am născut acum mai bine de 200 de ani, mai exact în anul 1816. Am studiat la Bistrița și am urmat seminarul la Blaj. Am venit în frumosul oraș Brașov ca să-l ajut pe vărul meu bun, Iacob Mureșanu, să predea la primele cursuri ale liceului.”
Foto: M.C.Diaconu, Ghidul muzeelor cimec.
