Câți așa ziși poeți, care deși n-au publicat în viața lor o poezie măcar într-o anumită revistă de prestigiu, deși sunt ajunși aproape la vârsta pensionării , cu toate că au două, trei sau mai multe volume la activ tipărite, au fost primiți în diferite formațiuni literare, iar la unii trebuie să cauți ore întregi, dacă nu zile de-a rândul prin cărțile lor pentru a găsi între sutele sau miile de versificări, trei, patru poezii mai valoroase pe care să le poți prelua pentru a fi publicate într-o revistă de seamă, dar totuși acești poeți, cum și ”categoria” acelora pe care i-am menționat la începutul articolului sunt mai bine evidențiați în plan literar prin funcții, ranguri și alte conjuncturi sociale, politice, economice, financiare decât mulți care au publicat doar prin valoare sute de poezii în majoritatea dintre cele mai prestigioase reviste din România și nu numai.
În acest context unii cunoscuți mi-au arătat noiane/stive de diplome, pe lângă care mi-au spus: ”!Păi, ești tu evidențiat ca noi, dacă nu ai așa ceva?” Alții spunând: ”Ești tu luat în seamă ca noi , când am stat la masă cu X redactorul șef de la o anumită revistă sau directorul Y de la altă revistă de prestigiu și cu câți alții de la multe publicații?
Bine, bine , am spus eu, dar dacă spuneți că distinșii scriitori și jurnaliști v-au acordat asemenea distincții și de altfel ați stat la masă cu ei la diferite evenimente culturale sau întâlniri de alt fel, v-au publicat cu o poezie măcar în revistele de mai jos , în care eu sunt publicat cu peste 100 poezii? Dacă nu, înseamnă că v-au băgat în seamă așezându-se la masă lângă dumneavoastră doar pentru funcțiile și rangurile pe care le aveți.
După această întrebare X și Y au intervenit așa: ”Dar trebuie să fii publicat acolo și acolo pentru a putea fi distins cu un premiu și a fi numit scriitor de valoare?”
Eu am dat răspunsul:
Cum poate fi concret numit valoros un scriitor dacă în public nu apare nu nimic din ce a scris, adică precum un artist/cântăreț dacă nu apare în public pe o anumită scenă sau pe mai multe scene, să fie chemat/invitat la evenimente artistice, să-și arate talentul, vocea, modul cum interpretează cântecele pe care le are în repertoriu, cum ar putea fi apreciat la scară mare? E de ajuns să fie apreciat/premiat doar ”în culise”, sau în mediu închis, doar prin aranjamente cu organizatorii și juriul de la un anumit concurs? Dacă nu apare în public să-și arate talentul, felul cum abordează profilul la care are o anumită experiență, pe ce să-l apreciezi? Doar că-ți arată o anumită distincție? Când diferite premii și diplome se dau în diferite imobile, începând de la o scară de bloc și continuând în diferite unități fie acestea pensiuni, restaurante, cluburi, cămine culturale, biblioteci, spații publice, la așa numite ”tabere”, ”festivaluri” sau evenimente numite altcum , la care prin concursuri , (unele numite așa doar de fală, imagine și pentru diverse interese), unde majoritatea primind premii și diplome pe cunoștințe fără nicio legătură cu literatura, la care unii doar după invitații cât că întind mâna după distincții (premii și diplome) ca sărmanul la pomană după cozonac, fără să analizeze cineva ce au scris. Când cărți se văd tipărite pe toate scările de bloc și ulițe comunale, nu mai vorbim în localități urbane mari și foarte mari, cărți cu poezii din care n-a publicat nimeni o poezie în revistele de prestigiu. Făcând referire la toate acestea, prin ce putem spune că poeții cu pricina sunt concret valoroși? Doar pentru că au fost apreciați ”în culise”, însă nimeni nu i-a evidențiat măcar într-o revistă de prestigiu dintre cele menționate mai jos? Păi, așa oricine care intră pe o scară de bloc și este întâmpinat cu o diplomă de administratorul acestui imobil, sub pretextul că este bun poet. Bun, bun, dar până la urmă trebuie să arate că unde sunt evidențiate creațiile care au fost apreciate de administratorul respectiv? În care publicație? Așa și eu aș putea spune de lelea Varvara, că ce poezii grozave are, și să-i dau un ”poptiroș” (diplomă) din partea revistei, dar dacă n-aș publica poeziile respective în revistă, sau dacă alții nu le evidențiază în public în alte reviste, pe ce bază (doar după vorbe, cu relații de prietenie) au fost premiate versurile respective?
Sigur că unii vor spune că nu se pot pune cu specialiștii,că ei știu ce și pe cine să premieze….
Evident că nu spune nimeni că se pun cu specialiștii, însă ce au apreciat aceștia trebuie obligatoriu să se vadă și în public, precum în competițiile sportive. Prima dată se vede prestanța unui anumit sportiv, cum a efectuat un anumit exercițiu, sau cum și-a desfășurat activitatea într-o anumită competiție? Păi, dacă nu-l vede nimeni la competiții importante, cel puțin pe plan județean sau național, deși arată o stivă de diplome, cum poate justifica prin acestea că este valoros? Doar după vorbe și aprecieri verbale făcute pe cunoștințe de profesori sau după alți îndrumători, fără să arate în public activitatea lor, ce putem deduce de aici?
Eu nu fac aici comparații sau să spun că ce bun sunt, ori să spun că sunt mai bun ca X și Y. N-am spus niciodată așa ceva, ci doar am arătat că unde am fost publicat, așa cum un comerciant doar își expune marfa pe tarabă fără să spună nimic , ci doar așteaptă clienții, însă dacă X și Y mi-au arătat stivele de distincții și spunând că eu nu sunt evidențiat ca ei, că ei au stat la masă în nenumărate rânduri cu diferiți scriitori și jurnaliști dintre cei mai de seamă, atunci să arate dacă au publicat măcar o poezie într-o anumită revistă de mai jos, în care eu sunt publicat cu peste 100 poezii. N-au avut ce-mi răspunde în acest sens decât că s-au îndepărtat…
Acestea sunt revistele:
Alba Iulia Cultural, Arges, Caiete Silvane, Caietele Columna, Contact internațional, Convorbiri literare, Expres cultural, Familia, Feed Back, Hyperion, Impact, Leviathan, Literatura de azi, Litere, Lumină lină (New York, SUA), Neuma, Oltart, Plumb, Portal-Maiastra, Reflex, Spații culturale, Vatra veche, Zenit 22 etc.
Să nu mă înțelegeți greșit. Tot ce am scris aici nu-i laudă, nici nu am făcut comparații sau să spun că X este mai bun decât cineva, sau să spun că eu sunt mai bun decât Y, ci am scris toate acestea ca dovadă că aceasta este realitatea în 99% din cazuri pe plan literar.
Când sunt reviste care au premiat pe unii scriitori, însă nu le-au publicat din creația celor premiați nici măcar o poezie în paginile acestora. În fond și la urma urmei ce putem deduce prin asta?
Vă spun acum. Revistele de prestigiu care se respectă și sunt evidențiate ca valori în peisajul literar românesc, nu te publică după ranguri, funcții sau după câte stive de premii și diplome vei arăta, sau după aspectul că ieri sau în alte zile cu cine ai stat la masă, ci după o drastică analiză pe text, în funcție de elementele de stil literar și originalitate.
Vasile Dan MARCHIȘ
ofițer de presă al Ligii Scriitorilor din România
fondatorul revistei Sintagme codrene