În grădina Raiului cu Nicolae Băciuț

Mi-a fost hărăzit, să văd lumina zilei într-o zonă binecuvântată de Dumnezeu, pe acele meleaguri pe unde odinioară își purta pașii Apostolul neamului românesc, Patriarhul Justinian Marina, mi-a fost dat să lucrez într-o instituție de cultură, în Casa Cărții Vâlcene, mi- afost dat să întâlnesc Oameni ,frumoși, inteligenți, scriitori, ierarhi, monahi și monahi, mi-a fost dat să -l cunosc pe domnul Nicolae Băciuț. Un Om al cuvântului, un Om de cuvânt, un mare Om de cultură. Cartea domniei sale de vizită te impresionează încă de la bun început, scriitor, redactor șef , jurnalist, membru a numeroase asociații de cultură, premiat și onorat atât în țară cât și peste hotare. Dumnezeu a fost generos atunci cand s-a născut , a revărsat asupra sa un ocean de har, un izvor de daruri și multă putere de muncă. Dragostea de patrie, de neam, de pământul nostru sfânt este rădăcina şi viaţa poporului nostru înaintea lui Dumnezeu, este credinţa cea dreaptă în Hristos. ,,Patria este pământul plămădit cu sângele şi întărit cu oasele înaintaşilor noştri. Pentru ca să fie o patrie, trebuie să fie mai întâi religia strămoşilor, sfânta cuminecătură a sufletelor, calda adoraţie a acelora care au fost şi nu mai sunt decât oseminte şi ţărână’’ (Delavrancea).Iubitor de cuvânt, iubitor de Dumnezeu, cercetător neobosit al istoriei neamului românesc, în scrierile sale, domnul Nicolae Băciuț descrie foarte frumos trecutul poporului român, redă foarte bine prezentul, transmite generațiilor viitoare frumusețea și valoarea patrimoniului cultural.Participă la evenimentele culturale dedicate marilor momente istorice . Spre exemplu : Ziua Națională a României, sărbătorită la 1 Decembrie care marchează un moment important din istoria poporului român, cel în care Marea Adunare de la Alba Iulia a votat unirea Transilvaniei cu România, în 1918 și reprezintă un prilej de bucurie pentru românii de pretutindeni. Împreună cu Puiu Răducan, Valentina Popescu și Liliana Hinoveanu am acceptat invitația domnului Ioan Godja de a participa la Ziua Națională a României, la Viena. Dorința de a păși pe urmele înaintașilor prin capitalele europene în calitate de scriitor a fost un gând al meu decând am publicat primele cărți iar acum așteptam cu inima bătând puternic de nerăbdare întâlnirea cu Arta, Cultura, Arhitectura despre care am citit. Depărtarea de casă, de părinți și de frați, de pământul străbun, de neam și de țară, adună în inimile românilor din toate colțurile lumii multă tristețe și tot atâta durere, mult dor și drag de valorile strămoșești, acel dor ce poate fi trăit și simțit doar românește. Bucuria întâlnirii la ceas aniversar, se citește pe chipurile celor prezenți la marele eveniment Ziua Națională a României, parte dintre ei sunt îmbrăcați în costume naționale iar cei mai mulți au la gât fulare cu tricolorul.Sunt frumoși frații noștri din Viena, sunt veseli , sunt în armonie și comuniune cu Dumnezeu și frați lor veniți din țară special pentru ei , pentru a petrece o clipă împreună întru veșnicie. La un moment dat se aude o melodie de muzică populară interpretată de mai multe persoane, sunt doamne în costume tradiționale și bărbați cu tricolorul fluturând pe deasupra capetelor celor din apropiere. O imagine frumoasă, o imagine care vorbește despre România minunat de frumoasă. Ne alăturăm și cântăm împreună Noi suntem români, noi suntem români… La finalul cântecului ne îmbrățișem, ne salutăm, ne rostim numele și zona de unde venim. Intrăm împreună în sala îmbodobită cu steaguri tricolore , cu însemne românești, plină cu români veniți din toate colțurile Austriei la simpla strigare a domnului Ioan Godja, președintele Asociației Culturale Unirea din Wiener Neustadt. Și incepe spectacolul! Rând pe rând, formații de dansuri populare din diferite ținuturi românești încântă spectatori, urmează doamnele interprete de muzică populară care smulg aplauze la scena deschisă iar apoi un domn cu mustață și prestanță, cu ochi albaștri și senini începe să recite poezii patriotice cu o voce puternică, cu un timbru vocal aparte, cuvintele se rostogolesc lin spre inima ascultătorilor și pătrund adânc în sufletul românilor plecați de nevoie pe uși străine, lăsând în urmă : părinții, copii, casa și tot ceea ce aveau mai scump pe lume. Liniștea ce se așterne în sală este întreruptă de câte un suspin, de câte un oftat din rărunchi cum spune românul. Lacrimile se scurg nestingherite pe fețele româncuțelor nostre nevoite să – și câștige un codru de pâine pentru ele și pentru familia lăsată în țară, acolo printre străini, cu greu și cu multă trudă. Domnul Nicole Băciuț și versurile domniei sale au emoționat întreaga suflare venită să – și manifeste dragostea față de neam și de țară. Talentul său oratoric a ridicat publicul în picioare. Frumos moment ! Frumos șí talentat român, am rostit la unison ! Acele clipe minunate au rămas veșnice în amintirea mea.

Este dificit să scrii despre domnul Nicolae Băciuț, Omul faptelor, Omul care a adunat în palmares cele mai frumoase disticți pentru activitatea culturală pe care o slujește cu multă pasiune, credință și profesionalism. Opera sa vastă este cunoscută și apreciată de marii intelectuali ai timpurilor noastre.Sincer, modest, afectuos iar în ciuda recunoașterii valorii sale se comportă normal și natural cu semenii săi. Îi plac oamenii, este dornic să îndrume și să ajute tinerii, este prezent la manifestările culturale din țară și din străinătate iar în discursurile sale aduce bucurie și lumină în sufletele celor prezenți la evenimente. A cunoscut savanți, scriitori, artiști, preoți, slujitori ai Bisericii, pe care i-a prețuit întotdeauna. Pentru cei care au plecat dintre noi, s-a îngrijit ca amintirea lor să nu se piardă. După întâlnirea de la Viena, l-am revăzut la Mănăstirea Nicula cu prilejul ” Colocviilor de la Nicula ”. Și de această dată avea să ne impresioneze cu talentul unic de recitator, cu versurile frumoase și potrivite, cu privirea blândă și vorba aleasă.Am fost binecuvântată ca alături de Mitropolitul Andrei Andreicuț, să – l aud vorbind cu multă emoție de marele ierarh vâlcean, Bartolomeu Valeriu Ananaia a cărei amintire este vie la Nicula, locul pe care l-a considerat cea de a doua casă a sa. Toate creațiile domnului Nicolae Băciuț sunt deosebite dar cartea “La taclale cu Dumnezeu” pe care am primit-o cu dedicație în anul 2019, la Reghin cu prilejul manifestării ” La noi în sat la șezătoare ”, organizată de doamna Roxana Man, director al Muzeului Etnografic “Anton Badea” , ocupă un loc special în sufletul meu. “N-am stat la taclale cu Dumnezeu decât atunci când a fost voia Lui, fiindcă toate poemele mele sunt scrise în această stare, dintr-un suflu, aşa cum ele mi-au fost inspirate, eu nefăcând decât să traduc în cuvinte mesajele pe care le-am primit ( Cănd stai de vorbă cu Dumnezeu).” Întâlnirea cu domnul Băciuț este o permanentă sărbătoare, m-am bucurat în vara anului 2021 că ne -am revăzut la Sighișoara cu prilejul Caraveniei Culturii și a lansării cărții scrisă de doamna Silvana Andrada Tcancenco . Prin poemele sale, prin scrierile istorice și religioase, poetul, aduce în sufletul cititorului liniște, lumină și culoare precum florile din grădina Raiului. Pentru domnul Nicolae Băciuț scrisul şi mişcarea culturală sunt ca apa şi aerul. Nu poate trăi fără ele. Slavă Bunului Dumnezeu că pot sta uneori La taclale cu domnul Nicolae Băciuț.

Zenovia Zamfir