– 100 ani de la nașterea sa –
Interviu: Gheorghe Țunea Pîrvovanu – Prof. Univ. Dr. Dumitru Jompan
Se împlinesc 100 de ani de la nașterea unui muzician devenit simbol al artei corale românești: Marin Constantin. Pentru a contura un profil al acestui reputat muzician am apelat la dirijorul și muzicologul Dumitru Jompan de la Marga, cunoscut pentru succesele sale cu corul din Marga, dar și pentru cele 100 de cărți din domeniul muzicologiei și istoriei culturii.
G.Ț.P. – Bună ziua, domnule profesor Jompan ! Ce mai faceți și cum vă mai simțiți în acest peisaj de iarnă și, totodată, la ce mai lucrați ?
D.J. – Mulțumesc pentru întrebare, dar la cei 86 de ani ai mei nu mă pot lăuda cu o sănătate perfectă, ci mă mulțumesc cu ceea ce mi-a dat Dumnezeu. Continui să scriu, să nu-mi ruginească mintea, abordând aceleași teme: muzicologie, etnografie, cultură ș.a.m.d.
G.Ț.P. – V-aș ruga să vorbim astăzi despre marele muzician Constantin Marin, născut în localitatea Urleta, la data de 27 februarie 1925 și decedat la București în anul 2011. Cunoaștem faptul că distinsul compozitor și dirijor de ansamblu coral a fost fondator și director pe viață al Corului Național de Cameră Madrigal, vreme de 47 de ani, între 1963 și 2011. Iată că luna aceasta se împlinește un secol de la nașterea sa, de aceea v-am invita să ne spuneți cum l-ați cunoscut pe maestrul Constantin Marin , dat fiind faptul că dumneavoastră sunteți unul dintre cei mai autorizați în acest sens ?
D.J. – Cum l-am cunoscut ? Cine nu l-a cunoscut pe maestrul Constantin Marin, vizavi de marele succese obținute cu constelația ,,Madrigal”, în țară și peste hotarele ei. Iubitorii muzicii corale nu numai că îl admirau, dar și de-a dreptul îl glorificau. Era o mare cinste să fi membru al ctitoriei sale, Corul Madrigal.
G.Ț.P. – Domnule profesor Jompan, din câte m-am documentat eu, am aflat că a absolvit Facultatea de Pedagogie Muzicală a Conservatorului de Muzică, dar și Facultatea de Pedagogie, Psihologie și Filozofie a Universității din București (1945-1949). Dar înainte de a crea Corul National de Camera ,,Madrigal”, Marin Constantin s-a dedicat muzicii, debutând ca dirijor de coruri studențești și de amatori, precum Corul Sindicatului Învățământ din Capitală (1949-1951). A mai activat ca asistent la Facultatea de Filosofie din București (1948-1952). Din 1954 a fost șeful sectorului muzical în Casa Centrală a Creației Populare (1954-1955), director general, dirijor al Ansamblului UTC din România (1951-1974), director adjunct al Direcției muzicii din Ministerul Culturii (1960-1965), apoi profesor la catedra de dirijat coral la Conservatorul Ciprian Porumbescu. Între anii 1966-1969 a fost directorul general al Operei Române și fondatorul Capelei Corale ,,Gheorghe Cucu” (1958). Ce se mai poate adăuga despre persoana Maestrului, domnule profesor Jompan ?
D.J.- Informațiile dumitale referitoare la personalitatea maestrului, sunt ,, cu asupra de măsură”. Să nu uităm că împreună cu minunatul cor Madrigal a susținut peste 4000 de concerte în țară și străinătate. Ce aș mai dori eu să adaug este latura componistică a preocupărilor sale, în domeniul muzicii corale și de asemenea elaborarea unor lucrări didactice, precum ,,Arta contribuției și interpretării corale”.
G.Ț.P. – Domnule Profesor Jompan, maestrul Constantin Marin chiar a fost subiectul filmului Cântecele Renașterii, de Mirel Ilieșiu care a obținut Palme D’Or în 1969 la Cannes. A mai participat împreună cu Corul Madrigal în peste 36 de filme artistice, documentare și de televiziune atât în România cât și în alte țări. Cele mai multe din lucrările sale, s-au cântat în prima audiție la Festivalurile George Enescu din 1964 până în 2009.
D.J. – Discografia lui Marin Constantin și a Corului Madrigal sub conducerea sa este enormă: 40 de CD-uri înregistrări, majoritatea promovând muzica românească tradițională și contemporană, și vreo zece discuri sub titlul „Arta construcției și interpretării corale”. Dacă ne focusăm pe latura activității sale, să amintim doar câteva titluri referitoare la discografia muzicală realizată de Maestrul Marin: Arta construcșiei și interpretării corale, Spiritual Homogeneity and it Values sau Conception, Style, Interpretation ș.a.m.d.
G.Ț.P. – Datorită impresionantei activități în domeniul muzical, maestrul a fost recompensat cu premii și distincții, anume: Premiul excepțional A.T.M. (1983) pentru tratatul „Arta construcției și interpretării corale” (1983), titlul de „Goodwill Ambasador UNESCO’” (1992), titlul „Omul Internațional al Anului” (1990, 1992, 1994); titlul de „Doctor Honoris Causa” al Academiei de Muzică „Gh. Dima” din Cluj-Napoca (1994), „Crucea Patriarhală a Sf. Sinod” din România (2000), Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de Mare Ofițer (2000), Premiul pentru „Vocația măiestriei artistice”, oferit de Fundația Balcanii și Europa (2006), iar în 1996 a primit titlul de cetățean de onoare al municipiului Câmpina. Totodată a mai fost recompensat cu Medalia Muncii ( 1953) și Ordinul Steaua Republicii Socialiste România , clasa a III-a (1971). Maestrul Constantin Marin a fost membru al Uniunii Compozitorilor din anul 1956. Dumneavostră mai cunoașteți vreo personalitate în domeniul muzicii cu asemenea premii ?
D.J. – Sigur că da ! Nu putem uita pe muzicianul nepereche, Marele George Enescu, care, prin talentul său, în ceea ce privește creația și interpretarea muzicii proprii, românești și universale, a ajuns la înaltele porți ale măiestriei artistice.
G.Ț.P. – Cunoașteți vreun coleg sau pe altcineva, la care să fi contribuit decisiv Maestrul Marin la pregătirea și perfecționarea ei/lui, în special cât a fost profesor la Conservator ?
D.J. – Aș nominaliza o singură personalitate, un cunoscut discipol al Maestrului, compozitorul și dirijorul bănățean Sabin Pautza. El trăiește în Reșița, sau mai exact lângă Reșița, în satul natal, Moniom, după ce a avut în România și Statele Unite ale Americii o bogată activitate dirijorală și componistică.
G.Ț.P. – Permiteți, vă rog, cunoașteți și alte persoane de asemenea anvergură, care și-a dedicat întreaga viață muzicii, precum și ridicării acesteia pe cele mai înalte culmi ? Eu cunosc un asemenea om, este chiar de față !
D.J. – Să înțeleg că este vorba de autocunoaștere ?! Pe mine arta dirijorală, concret, corul Madrigal. Din momentul în care l-am cunoscut a devenit un reper, un exemplu demn de urmat în modesta mea activitate de muzician în general și cea de dirijor în special.
G.Ț.P. – Pe dvoastră cu ce va impresionat cel mai mult la maestrul Marin, avea carismă, avea acea aură de muzicolg desăvârșit ?
D.J. – Aș dori să evoc întâlnirea directă cu marele muzician, aici, la Marga. În data de 11 noiembrie 1973 corala Margana aniversa 70 de ani de la înființare. Un astfel de moment trebuia înnobilat cu o invitație deosebită care a fost Corul Madrigal, dirijat de maestrul Constantin Marin. Oaspeții au fost primiți de iubitorii muzicii corale din Marga cu călăreți, pâine și sare. Localitatea a îmbrăcat o haină de sărbătoare. Concertul nu a durat prea mult, dar nivelul de interpretare a fost peste așteptările ascultătorilor. După concert, Maestrul împreună cu soția și cu cel intervievat s-au deplasat la Vila Lia, pentru odihnă. Domnia sa fiind în acea vreme suferind de astenie nervoasă, totuși pe drum ne-a întrebat:
- Ce părere aveți despre concert ?
Soția mea a răspuns intepestiv: calificativul la dat sala prin viile aplauze și chiar prin soliciatrea unor ,,bisuri”. ( Nunta din Cana Galileii). Iar eu mai departe i-am răspuns că mă visam nu pe Ulița Satului, pe unde ne deplasam în acel moment, ci pe Calea Victoriei, unde D-voastră m-ați invitat într-o cafenea la o savarină și, practic, nu m-ați lăsat să servesc, decât numai o linguriță de frișcă.
- Să înțeleg că am cântat prea puțin, a spus Maestrul ?
- Chiar așa, am răspuns eu !
- Deseară la masa festivă a celor două coruri, vom cânta mai mult.
În dimineața următoare, un grup de coriști i-au cântat o doină sub fereastră: Mândro zorile se varsă…! La ora 9 a venit medicul care îl însoțea pe maestrul Marin și a întrebat-o pe soția mea dacă acesta încă mai doarme. Soția i-a răspuns: Da de unde, de la ora 5, Maestrul se află în livadă și cântă.
După puțină vreme Corala Margana a fost invitată la București la un concert. Pe peronul Gării de Nord aștepta dr. Mihai Floarea, cu un buchet de flori și doamna Bernarda, care a întrebat :
- Cine este doamna Jompan ?
- Eu, dar D-voastră cine sunteți ?
- Bernarda, soția dirijorului Constantin Marin ! Ce i-ați făcut doamnă soțului meu, că a plecat la Marga cu astenie nervoasă și s-a întors la București perfect sănătos ?
- Eu i-am oferit soțului D-voastră contrar indicațiilor medicului însoțitor, să mănânce și să bea tot ce și-a dorit !
G.Ț.P. – Se poate spune despre maestrul Constantin Marin că a fost omul potrivit la locul potrivit sau că a fost omul providențial, în special pe timpul regimului comunist și apoi în democrație ?
D.J.- Din câte cunosc eu, Maestru Constantin n-a făcut politică. Pentru dânsul, ca de altfel toți artiștii vremii au trebuit să respecte niște condiții, pe care le impunea puterea respectivă, fără a exagera, bineînțeles. Aș aminti că vreo cinci ani la rând Corul Madrigal a cântat la Reșița, în anii 70, iar în repertoriu figurau și cântece religioase, între care ,,Monodie” de Anton Pann, de fapt celebrul colind ,,O ce veste minunată”!
G.Ț.P. – Acum la final, domnule profesor Jompan vă rog să ne spuneți câteva gânduri pentru generațiile ce vor veni după noi, dar și pentru sufletul meu de crăneanț fălos, dat fiind faptul că mi-ați fost Magistru vreo cinci ani de zile la Facultatea de Teologie din Caransebeș !
D.J. – Cum s-a observat în acest interviu ne-am cantonat în sfera muzicii corale. Sufăr amarnic văzând că pe zi ce trece formațiile de acest gen se duc, pier. În școli nu mai ființează corurile de copii, le-aș spune ,,pepiniere”, din care dirijorul să trasnplanteze puieții în ,,livadă” ( corul de adulți). La Marga am avut pepiniera ( corul Canon) și livada ( corala Margana). În Caransebeș, în cei 12 ani de activitate didactică am instruit și dirijat cinci formații corale, între care și cea Facultății de Teologie Ortodoxă. Acolo, d-le Ghiță Țunea te-am cunoscut, iar dumneata ai luat cunoștință de scrierile mele, cu care se pare că te-am îmbolnăvit !
G.Ț.P. – Vă mulțumesc profund, d-le prof. Dumitru Jompan pentru acest interviu, care peste decenii rămâne ca o amprentă culturală pentru viitorime. Maestrul Constantin Marin , acum la cei 100 de ani de la nașterea sa, merită recunoștință și apreciere pentru întreaga lui activitate și sper că acest interviu ne poate îndemna la mai buna cunoaștere și prețuire a marilor noastre valori artistice care să ne fie permanent modele și exemple.
Marga, 9 februarie 2025
A consemnat,
Gheorghe Țunea Pîrvovanu, membru UZPR
