Ne-am cunoscut, când încă nu eram
plutind pe neștiute căi stelare
sărbătorească întrupare.
creați din dor adânc de enigmatică chemare.
În pulberi vechi de timp ne-am aruncat
cu aripi de tăceri sublime,
în clipe ne-ntâmplate am coborât
spre regăsiri și așteptări fragile.
Perfecți, în visul nostru ne-am aflat
în taine fără nume
și printr-o naștere ne-am despărțit
să dăm iubirii câte-un nume.
Cu lacrimi de argint cotrobăim
prin soarta ce ne-apasă
vrem în lumina cea înaltă să trăim
și în falnica îmbrățișare care iartă!
Liliana Moldovan
