Gândiţi-vă, români, la Eminescu
Lin, fruntea la icoana lui plecaţi,
Bătrâni şi tineri să-nchinăm omagiu
Celui mai drag Luceafăr dintre fraţi.
Gândiţi-vă, români, la Eminescu,
El e mereu cu noi, etern va fi,
E diamantul poeziei noastre
Din alte vremi, din alte sihăstrii.
Ştiu, este greu… Ne-ncearcă vremuri grele,
I-aşa departe timpul său de noi,
Dar poezia-i e mereu aproape,
Citindu-l cele vechi s-or face noi.
Ninge-i, Părinte, linişte şi pace
Celui ce-a fost mereu neliniştit,
Ce Ţara şi-a iubit cu prisosinţă
Şi prin iubire s-a făcut iubit.
Ninge, Părinte, peste el cu inimi,
Ninge cu codri şi alei de tei,
Sărută ochii lacului albastru…
E Eminescu zeul între zei!
Spiritul lui în veci de veci nu piere,
E Eminescu sprijinul ceresc,
Căci universul său de poezie
Trăiește-n orice suflet românesc.
Oriunde-am fi, oriunde ne vom duce,
Pe plaiuri mioritice, târzii,
El, Demiurgul poeziei noastre,
Ne însoţeşte-n fiecare zi.
Să îl iubiţi! Să-l recitiţi, prieteni!
Noi, fără el, am deveni un mit…
El e izvorul lacrimilor noastre,
Al începutului, fără sfârşit.
MUGUREL PUȘCAȘ