Cina cea de taină
Lucitoare stele-n ceruri și luceferi înroiți,
Diademe-s rotitoare pentru frunțile de sfinți,
Ce-n bisericuța mică, pironiți spre veșnicire,
Ne-amintesc că-n a lor viață, fost-au munte de iubire.
Ziduri vechi, cu mici ferestre cern a zilei prealumină
Și-apoi razele de aur pe altar mi le închină,
Fie-n CINA CEA DE TAINĂ sfinții bine luminați,
Să se vadă că-ntr-u Domnul, toți mi-au fost, ca niște frați.
*
Cu pocalu-n mâna draptă, Domnul, cina mi-o-ncinstește
Și-n prevestitoare vorbe, El, le dă cumplita veste,
Că muri-va, prin trădare, pe o cruce pironit,
Dar ierta-ne-o, să ne-arate cât de mult El, ne-a iubit.
**
Un moșneag, cu barba sură și cu pletele-i albite,
De un veac aicea preot, peste vremi neîmblânzite,
Cu-a lui vorbă liniștită, de cum spus-au ceia sfinți,
Gânduri mari și înțelepte pune-n inimi, la smeriți.
Toți promit în gândul tainic, cuvenita îndreptare,
Toți în rugă lăcrimată mi se roagă de iertare,
Așteptând de la Măritul gândul lor să-l împlinească
Ca să stea, până la urmă, toți sub pronia cerească.
Iar când clopotul din turlă bate crucea ăstei zile,
Slujba-i gata, iar creștinii mulțumesc că orișicine
A vorbit de-acum cu Domnul în cea zi de sărbătoare,
Vor simții de-acum o vreme, mâna Lui, ocrotitoare.
Apoi iar, ca păcătoșii, face-or fapte nedorite
Și de Domnul iar uita-vor zile multe-nșiruite,
Că așa-i umana fire, încă nu-i destul de coaptă
Ca s-audă-n ori ce clipă, blânda cerurilor șoaptă.
***
Vinerea neagră
Urcând Golgota
motto
De greutatea crucii gârbovit
Și sub povara ei umilitoare,
De ura celor mulți, El, hăituit,
Cară păcatul lumii trădătoare.
L-ați pus pe El, cel BLÂND și PREACURAT
Cel IERTĂTOR și fără de PĂCAT
Pe care într-o clipă l-ați TRĂDAT
Să fie cel din urmă VINOVAT
Și, Ridicat ca un tâlhar pe CRUCE
O altă zi nicicum să n-o apuce,
Că voi n-ați înțeles cum URA duce
La MOARTE și RĂZBOAIE uitând de PACEA dulce.
El, v-a-ndemnat să-mi fiți toți IERTĂTORI
Și BUNI cu ceilați, chiar de-s TRĂDĂTORI,
C-acestea-s ale inimii COMORI,
De vreți să fiți în rai, VEȘNICITORI,
Da-n loc de LAUR, voi i-ați pus pe frunte
Coroana cea de SPINI, ca să înfrunte
Batjocura și vorbe grele multe
Pe al GOLGOTEI drum, până la MUNTE.
*
El v-a iertat și-a spus că ia cu SINE
A voastre RĂUTĂȚI, PĂCATE, VINE,
Ca de acuma-n colo, orișicine,
Ce va trăii sub LEGILE CREȘTINE
Să fie-n RAIUL sfânt, mereu cu TINE.
Tu, iartă-ne Mărite, că-n vremi te-am c-am uitat
Și-ajuns-am azi robiții la dulcele păcat,
De-aceea dă-ne Doamne nevoi și suferință,
Să revenim la sfânta cea credință,
Ce ne-a ținu ființa ne-ntinată
Ca să răzbim vecia, ce ni-i dată.
**
Și când îi crede Doamne că-i de-ajuns,
La timpul ăsta fă-i atunci apus,
Și-un altul dă-ne fie-ne sortit,
Cu pace, bunăstare, fericit,
Să fie-al vieții lumii, împlinit.
***
Gândul lui Hristos pe cruce
Stă Iisus pe Sfânta Cruce, pironit în patru cuie
Şi-n durerea lui carnală rugă către Domnul suie:
-Iertător să fii cu ceia ce aicea m-au adus
Lepărtându-se de Mine, laşi cum alţi-n lume nu-s.
N-au avut în ei credinţă ca să vreie să îmi moară
Pentru Tine, pentru Mine, pentru cei ce-i înconjoară,
Pentru neam, pentru dreptate, pentru încă cea iubire
Ce s-ompartă tuturora, ca pe-o sfântă dăruire.
De-asta crucea Mea e greuă, că în ea sunt adunate
Ale voastre cruci făcute din o mie de păcate,
Eu le-adun , le iau cu mine şi le duc dinspre lumesc
Ca iertate toate fie, de Părintele Ceresc.
Astăzi mor, ca să mă leapăd de ce-n Mine-i pământesc
Şi să-nviu pentru vecie Nemurit Dumnezeiesc,
Să v-arăt, că dacă sfatul ce într-una vi l-am dat
Mi-l urmaţi îndeaproape, veţi avea de câştigat,
Lumea-ntreagă, veşnicia, raiul cu-ale sale toate,
Necuprinsa-mpărăţie şi-ncă multe nevisate,
Toate ale voastre fi-vor pentr-o boabă de credinţă,
Ce-i mai tare decât moartea şi v-aduce biruinţă.
*
Toţi nemerniciţii lumii, păcătoşii, fiecare
Care-mi staţi la talpa crucii într-o rugă de iertare,
Mântuiţi veţi fi de-apururi dacă-n voi aveţi voinţă
Să vă lepădaţi păcatul şi-n cel loc puneţi credinţă.
Cu nimicul ăsta mare veţi schimba întreaga lume,
Va pieri pe veci păcatul şi de-mi faceţi fapte bune
Rai va fi pământul ăsta, iară voi, cei trecători,
Veţi pleca spre judecată, nimănui să-i fiţi datori.
**
Asta zise-n gând Iisusul, pironit de noi pe cruce
Şi-n durerea-i fără margini, crede-n clipa ce s-o-apuce
Când aici, cum a mai fost-a, fi-va Raiul de-nceput,
Unde toţi, cândva, odată, am trăit şi-am încăput.
***
Și noi am fost ca Iuda,
nemernici trădători
Iisuse dragă, trădători
Am fost ca Iuda toți de-o seamă,
Atunci, n-avut-am tată, mamă,
Și-n chin, ca vieții să Dai vamă
Lăsatu-te-am cu toți să mori
Ca orice om, ce-i este teamă,
Ca un proscris să dai Tu seamă
La moarte-n chinuri, și-n răcori.
N-a mai păsat, că înainte,
Prin mari minuni ne-ai arătat,
Că Tu ești fiu de Împărat,
Și chiar de-atâtea-i îndurat
Mi-ai tot cerut l-al Tău Părinte,
Pe toți ne ierte de păcat,
Și-așa te dus-ai împăcat,
Spre moarte, să re-nvii, Mărite.
*
Noi, trădători am fost cu toții,
Că n-am sărit să te-apărăm,
Măcar speranțe să îți dăm
C-am înțeles să ne-adăpăm
Din spusa Ta în fața morții
Și urma Ta să o călcăm
Și-n umbra Ta mereu să stăm,
În veacuri ce-or veni, cu toții.
**
Acum, la mii de ani de-atunci,
Când spusa Ta în greu și-n chin,
În mari dureri și-ntr-un suspin
Din ’naltul sfintei Tale cruci,
Vedem, că încă ne ferim
Ca între noi, să ne iubim,
Și oameni cum ai vrut să fim,
Urmând îndemnul Tău, de-atunci
***
2.05.2024
Mircea Dorin Istrate
