În călătoria vieții, ne purtăm sufletul ca pe o lumină călăuzitoare, străbătând locuri și întâlnind oameni care ne modelează și ne transformă. Adesea, lăsăm o părticică din noi în fiecare colț de lume pe unde trecem, sperând că vom aduce un zâmbet sau o clipă de fericire în inima cuiva, chiar și atunci când locurile par ostile sau oamenii neînțeleși. Este un act de dăruire autentică, o încercare de a semăna bunătate în jurul nostru.
Cu timpul, însă, învățăm că nu putem schimba întotdeauna oamenii și locurile din jurul nostru. Înțelegem că nu toți cei pe care îi întâlnim ne sunt destinați să rămână în viața noastră și că nu întotdeauna binele pe care îl facem se întoarce sub aceeași formă. Aceasta nu este o lecție a descurajării, ci una a maturizării spirituale. Viața ne învață să ne prețuim propria energie și bunăstare, să ne protejăm sufletul fără a înceta să dăruim. În acest proces, adesea uităm de familie, uităm că timpul nostru este prețios și că trebuie să-l împărțim cu cei dragi, cei care ne oferă iubirea necondiționată și sprijinul de care avem nevoie.
Credința devine ancora noastră, oferindu-ne stabilitate și pace interioară. Smerenia ne ajută să acceptăm că nu totul este sub controlul nostru și ne îndeamnă să ne iubim pe noi înșine, să ne acordăm timpul necesar pentru a ne regăsi și a ne reînnoi forțele. Târziu, dar niciodată nu este prea târziu pentru a învăța aceste lecții prețioase.
Înțelepciunea vine din acceptarea faptului că fiecare experiență, fiecare întâlnire, fiecare loc pe care l-am vizitat ne-a adus mai aproape de adevărata noastră esență. Realizăm că nu este niciodată prea târziu să ne întoarcem privirea spre noi înșine, să ne oferim iubire și grijă.
Am crezut că pot schimba ceva, că pot fura un zâmbet nesperat doar pentru ca acele persoane să se simtă bine. Târziu am înțeles că nu poți schimba oamenii și locurile. Târziu am înțeles că nu toți oamenii îți sunt destinați. Târziu am aflat că nu întotdeauna când faci bine primești binele. Târziu am aflat că nu tot ceea ce faci bine altora este bine și pentru tine. Târziu am aflat că te storc de energie și tu te schimbi pentru că nu vei mai putea fi niciodată ca înainte. Târziu, dar niciodată prea târziu ca să ai grijă și de tine și să-ți amintești de importanța familiei și a timpului petrecut cu cei dragi!
Când ne trăim viața cu inima deschisă și spiritul treaz, găsim puterea de a continua să luminăm calea altora, fără a ne pierde pe noi înșine. Fiecare zi devine o nouă oportunitate de a învăța, de a iubi și de a crește, păstrându-ne sufletul intact și plin de lumină. Târziu, dar niciodată nu este prea târziu să învățăm aceste lecții și să le aplicăm în viața noastră, prețuind fiecare moment și fiecare persoană importantă din viața noastră.
NINA BREAZU
