Cineva îmi spunea așa:
“Cu cât îți însușești un limbaj mai vast în exprimare, adică dacă folosești cât mai multe cuvinte combinate între ele, poți scrie texte mai ample” Am încheiat citatul. Este adevărat că într-un anumit studiu legat de o materie fie aceasta filosofie, istorie, predarea și elaborarea unei limbi se cere să ai un vocabular foarte vast, însă eu în acest sens i-am spus că sunt milioane sau sute de milioane de oameni care au gramatica la degetul mic, însă în viața lor nu au alcătuit o poezie în esența ei prin elemente de stil poetic și originalitate. Nu mă refer la versificări naive, relatări simple, doar cât să pui o întâmplare în mod banal pe rimă. O scriere/ relatare despre ceva, doar prin faptul că are rimă, nu poate fi numită poezie, poți să folosești cele mai “filosofice” cuvinte. Aceasta se impune a fi poezie strict prin elemente de stil poetic, metafore.
În acest sens muza nu vine după cum te pregătești într-o anumită meserie, că ai ocupat o funcție înaltă într-un anumit obiectiv și că vei spune: “Acum va veni muza la mine pentru că sunt director sau inspector șef , plus de asta sunt doctor în științe economice si filosofie și mai am și alte funcții”. Nimic din toate acestea nu vor face să fii poet dacă nu-ți este destinat. Muza vine prin ceea ce ai fost pregătit de destin până atunci pentru a fi poet, în încercări de viață, la câștiguri sau pierderi, la bucurie sau tristețe, la iubire sau ură, în compania cuiva sau în singurătate. După toate acestea, fie în copilărie sau la vârstă înaintată, muza nu te întreabă câți ani ai, nici ce statut ai în viață. Că ești abia trecut de vârsta majoratului, “funcționăraș” de duzină , director, la lopată sau general de armată, agricultor , funcționar de rang înalt, tâmplar sau profesor universitar, muza vine direct în gândul scriitorului, nu prin intermediari. În fața muzei nu trebuie să te impacientezi că ce și cine ești. Nu te va întreba niciodată asta. Dacă ești alesul ei prin ce ai trecut în viață, poți alcătui o capodoperă doar prin ce vezi mergând pe stradă, doar prin 100 cuvinte sau mai puține îmbinate prin stil poetic remarcabil și originalitate. Au fost poeți renumiți pe plan național sau chiar international prin poeziile lor, care nu au terminat nici măcar o școală gimnazială, ci s-au limitat din cauza unor probleme doar la 4 sau 7 clase. Prin ce dorește muza să scrii devii poet, prin stil propriu, nu prin ce au scris alții. Ce au scris alții e treaba lor, nu e creația ta. Restul este poveste.
VASILE DAN MARCHIȘ
