December 13, 2024
Exclusiv

„În poeziile mele nu va rima tractorul cu poporul: Viața poetului Vasile Militaru între realitate și poveste” de Al Florin Țene, Cluj-Napoca : Napoca Star, 2022 – Semnal editorial

Liliana Moldovan

Strădania scriitorului Al. Florin Țene de a aduce pe piața editorială românească un roman biografic dedicat unei personalități a literaturii naționale nu este nouă, dimpotrivă, cu „În poeziile mele nu va rima tractotul cu poporul: Viața poetului Vasile Militaru”, domnia sa continuă ciclul romanelor memorialistice aflate la granița dintre „realitate și poveste” referindu-mă în acest context la volumele : „La braț cu Andromeda, viața scriitorului Gib I. Mihăescu între realitate și poveste” (2016) ; „Veniți, privighetoarea cântă! Viața scriitorului Alexandru Macedonski între realitate și poveste” (2019), „Întoarcerea din cruciadă, viața lui Radu Gyr între realitate și poveste” (2020).

Și în cazul biografiei lui Vasile Militaru, romancierul se folosește de impecabilul său talent de a îmbina realitatea cu creația literară, și își exploatează cu încredere abilitatea de a păstra un echilibru perfect între realitățile istorice și datele biografice, temenic documentate, asezonate cu superbele sale intervenții ficționale. În volumul apărut la Editura Napoca Star în 2022, Al. Florin Țene rescrie, cu delicatețe sufletească, într-un fermecăror registru al veridicității, povestea vieții scriitorului Vasile Militaru. Trista poveste a poetului și, mai târziu, a martirului Vasile Militaru începe în satul Dobreni, într-o familie de țărani cu șase copii. Situația materială a familiei Militaru era atât de precară încât copii mergeau la școală, pe rând, o zi unul, o zi altul, fiindcă nu aveau cu ce să se încalțe. Tot din lipsa banilor, tatăl lui Vasilică, decide să îl retragă de la școală, la sfârșitul clasei a șasea, în ciuda faptului că băiatul dovedise drag de carte și manifestase, de timpuriu, un talent poetic nemaipomenit. Educat în spiritul credinței creștine și „cu frică de Dumnezeu”, Vasile Militaru, copil fiind, a ascultat de voința tatălui său care l-a trimis să muncească la conacul boierului din sat. Când avea timp liber, băiatul „morfolea versuri în gând” iar la vârsta de 15 ani citise deja suficient de multe cărți pentru a-și forma o solidă cultură generală. Cu banii câștigați din muncile prestate pentru boier își cumpăra caiete în care își scria versurile iar uneori, la vârsta adolescenței, își cumpăra reviste literare. Familia, dar mai ales tatăl lui, nu privea cu ochi buni îndeletnicirile literare ale fiului său, care la vârsta de 20 de ani, chiar de ziua lui, a reușit să publice prima poezie debutând în revista „Literatură și artă română” a lui Dumitru Olănescu și Nicolae Petrașcu, cu 2 poezii, incluse în numerele 9-10 din 1906 ale revistei.
Din acest moment, pe oriunde îl purtau pașii, la București, ori la Brăila, Vasile Militaru nu lăsa creionul din mână și scria încontinuu. După cum relatează Al. Florin Țene, „versurile curgeau precum apa dintre stânci, formând izvorul”. Iar izvorul creației la Vasile Militaru a devenit, de la un an la altul, tot mai abundant, astfel încât, după ce s-a angajat la Ministerul Educației Naționale, a devenit un colaborator constant al revistelor literare bucureștene, fiind cunoscut pentru fabulele și pamfletele sale antiregaliste dar și ca autor al unor versuri de o rară sensibilitate, precum cele din poezia „Doina” :

„Doină tristă, doină dulce și de-a pururi doină sfântă,
Tânguire ce pe lume numai neamul meu te cântă,
Doină ce, de-un șir de veacuri, te-ngână cu-atâta foc,
Din cavale lungi de frasin și din fluiere de soc.” (p. 130)

Amplul poem dedicat doinei românești este inclus în volumul de versuri cu același titlu, apărut în 1927, el urmează după alte 2 cărți de poezie publicate anterior : „Stropi de rouă” (1919) și „Cântarea neamului” (1925). În 1922 devine membru al Societății Scriitorilor Români iar în toamna anului 1927 este invitat la un spectacol de recitări din versurile sale unde o cunoaște pe tânăra actriță Telly Barbu (Ecaterina Barbu), de care se îndrăgostește și care îi devine, în scurt timp, soție. Departe de satul natal și de casa părintească autorul celebrei „Doine” nu a încetat să își adore mama pe care o invoca adesea în versurile sale:

„A venit aseară mama, din sătucu-i de departe,
Să mai vadă pe fecioru-i, astăzi «domn cu multă carte»!
A bătut sfios la ușă, grabnic i-am ieșit în prag;
Ni s-a umezit privirea de iubire și de drag;

Sărutându-i mâna dreaptă, ea m-a strâns la piept, duioasă,
Și-ntrebând-o câte toate, am intrat apoi în casă.
Înăuntrul casei mele, câtă brumă-am adunat,
Da prilej bietei bătrâne să se creadă-ntr-un palat:
Nu-ndrăznește nici să intre, cu opincile-n picioare,
Și cu multă grijă calcă doar pe-alături de covoare”.(p. 143)

Al Florin Țene accentuează faptul că poezia „Mama”, dedicată lui George Enescu, a fost compusă de Vasile Militaru dar a fost atribuită, de către decidenții regimului comunist, lui George Coșbuc.

Poet clasic cu o viziune modern asupra vieții, Vasile Militaru a rămas în memoria contemporanilor săi prin pamfletele și fabulele care au atras atenția reprezentanților monarhiei, ce l-au pus pe „lista neagră” apoi, poetul a intrat în vizorul securității proaspătului regim socialist, fiind acuzat că și-a publicat poeziile în ziare și reviste legionare. În plus, din momentul în care a refuzat să scrie versuri în spiritul ideologiei staliniste, afirmând că „în poeziile sale nu va rima niciodată poporul cu tractorul”, Vasile Militaru a fost urmărit, arestat și pedepsit cu 20 de ani de închisoare și muncă silnică în ocnă. Alungat din casa în care locuia, figurând pe lista poeților interziși, Vasile Militaru, deși se afla la o vârstă înaintată când a fost arestat, a suportat cu demnitate ororile anilor petrecuți în închisorile comuniste. Bătrân și bolnav, poetul se stinge în închisoarea de la Ocnele Mari, singur și trist, „fără o lumânare la căpătâi” fiind găsit, de un gardian, „lângă pat cu fața în jos” iar „trupul i-a fost pus într-o ladă apoi cărat cu căruțul spre groapa comună de către doi deținuți de drept comun.” Deținuții care l-au văzut ultima oară „și-au dat seama cât de profundă a fost credința în Dumnezeu a poetului, fiindcă acesta și-a acceptat moartea ca pe o împărtășanie”. (fragment din „Oglinda de apă” după Dumitru Radu Udar – 1Documentele rezistenței”, Vol.1)
Trebuie să reținem că volumul „În poeziile mele nu va rima poporul cu tractorul -Viața poetului Vasile Militaru între realitate și poveste”, ce este o inedită și tragică biografie romanțată care se citește ca o binecuvântare. Așa cum scrie autorul ei, într-o altă carte, „Oglinda de apă”, romanul despre Vasile Militaru continuă «seria de romanelor, începută cu „Chipul din oglindă “, apărut la Editura, „I.D. Sîrbu“,1997, și continuând cu: «Insula viscolului», «Orbul din Muzeul Satului», «Geamănul din oglindă» , «Un ocean de deșert», «Răzbunarea gemenelor», «Întoarcerea din cruciadă-Viața poetului Radu Gyr între realitate și poveste», «Ce greu a fost în noaptea asta – Viața poetului Traian Dorz între realitate și poveste», serie care se constituie într-o amplă frescă a unei epoci cenușii ce interzise culorile, adevărul, cinstea, credința, care în numele condamnării lozincii «exploatării omului de către om», instaurase «exploatarea omului de către o ideologie», anulând cele mai elementare drepturi ale omului”.

Romanul despre viața poetului care a refuzat să se vândă comuniștilor, este așadar, o carte document prin intermediul căreia, Al. Florin Țene își exprimă – cu modestia specifică unui titan al literaturii române – admirația față de un scriitor ce și-a pus cu timiditate amprenta asupra culturii și literaturii naționale. Al. Florin Țene, după cum scrie Ionuț Țene în prefața cărții, a încercat să facă un process de reactuualizare a operei lui Vasile Militaru, omul care „respira poezie prin toți porii”, scriitorul care a atins culmile unor înălțimi spirituale nebănuite.

„Reconsiderarea operei lirice a lui Vasile Militaru, dar și a biografiei sale demnă de un bildungsroman este o cerință critică actuală dar și o întreprindere curajoasă față de «teroarea mediocrității»” – concluzionează prefațatorul.

Mesajul recentului volum, semnat de Al. Florin Țene, este cât se poate de evident : viața poetului Vasile Militaru trebuie readusă în actualitate și trebuie receptată de cititorii cu un enorm respect pentru acest om remarcabil, care a avut tenacitatea de a-și urma visurile și, care nu a îngenunchiat niciodată. Chiar dacă și-a văzut demnitatea terfelită prin cele mai groaznice închisori comuniste, poetul Vasile Militaru, a apărat valorile ortodoxiei cu prețul vieții, a luptat, cu penița în mână, împotriva ororilor regimului comunist, proaspăt instaurat în România lui dragă. Acestea ar fi doar două din motivele care l-au îndreptățit pe Al. Florin Țene să ni-l prezinte pe Vasile Militaru ca pe un alt „sfânt al închisorilor”, ce va rămâne în memoria noastră culturală și va fi admirat pentru puterea, inteligența și răbdarea cu care a depășit cele mai întunecate încercări, folosindu-se, în primul rând, de lumina binefăcătoare a gândului poetic încărcat de iubire și îndreptat către Tatăl Ceresc.

LILIANA MOLDOVAN

Liga Scriitorilor din România/UZPR

Related posts

”Cronici din Nord” de Gelu Dragoș-seismograf al evoluției literaturii contemporane

Liliana Moldovan

RĂSPÂNDIREA LUMINII

Liliana Moldovan

Poezii de Mihai Călugărițoiu

Liliana Moldovan

O aprofundată istorie despre identitatea unor personalități și mentalități colective de istoricul Din Petre

Liliana Moldovan

La cenaclul literar ”Al Florin Țene” : Medalionul literar” Pentru a cunoaște viitorul Literaturii Române, ne întoarcem la trecut”

Liliana Moldovan

INSULA DE MĂRGEAN

Liliana Moldovan

Lasă un comentariu

Acest site web folosește cookie-uri pentru a vă îmbunătăți experiența. Vom presupune că sunteți de acord cu acest lucru, dar puteți renunța dacă doriți. This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More

Privacy & Cookies Policy