Prin intermediul distinsei poete Persida Rugu am intrat în posesia volumului de poezii, intitulat „Corespirație „ semnat de Simina Maria Tofan, apărut la Editura Bifrost, București, 2022, care are o prefață de Nicolae Dumitru, membru al Ligii Scriitorilor.
Încă din titlu, autoarea, ne atenționează că respirația este comună, alături de perechea mitologică a femeii, în numele căruia creionează surprinzătoare metafore cu ajutorul metafizicii.
Universul feminin în lumea poeziei a avut, de-a lungul vremurilor, multe contradicții, situație pe care tânăra poetă, prin acest volum, încearcă să o contrazică, alături de Nina Cassian, Elena Farago, Victoria Ana Tăușan și Paula Romanescu.
Poeta ,sinceră și directă, înfățișează o mică mitologie lirică, în jurul vârstei marilor iubiri:
“Dar tu, prea ocupat de tine
Ai uitat complet de mine,
Pe banchize diferite plutim în derivă
În noaptea polară a unui vis de iubire înghețat. “(Post iubire )
Poeziile Siminei Maria Tofan se leagă foarte mult de sentimentul iubirii, specific omului. Citind volumul m-am adus aminte de Maria Magdalena care a voit să spele cu lacrimi picioarele lui Iisus, fiindcă poeta, de care facem vorbire, spală cu versuri lacrimile iubirii sale:
“Mi s-ar topi cu totul cu amintiri
pe cerul gurii și stele ar răsări în înaltul
Boltei mele palatine,
Iar tu n-ai mai fi Luceafăr
Tu nici măcar n-ai mai fi
Iar Luna sunt, am fost și voi fi eu.“( Întâmplarea de-a (te) fi iubit).
Poeta închipuie situații imprevizibile de la castitate, la iubiri focoase și romantice, cu o construcție de natură expresionistă: ea cheamă pe un iubit imaginativ cu gândul la metamorfozele legumelor din bucătăria gospodinei:
“ Iubirea ta are gust de orez fiert.
Fără sare.Fără codimente.
Nu-mi face papilele să tresalte
de plăcere, nu mă poartă
pe meleaguri senzoriale neumblate“.(Orez fiert pentru suflet )
Subtilitatea acestor trimiteri ne duce cu gândul la senzorialitatea tactilă dintre doi parteneri.Sunt de fapt, comunicate senzoriale și senzaționale în înșiruiri lirice, valabile istoricește: poeta slobozește un soi de beție a simțurilor, colorată cu metafore, izvorâtă dintr-o experiență care vine din cultura iubirii din poezia feminină.
În substanță, volumul pare un jurnal liric al emoțiilor de-o clipă, cu o preocupare literară manifestă, poezia rezultând dintr-o intensitate senzorială obiectivă:
“Statuia absenței tale
e o statuie de marmură
pe care noapte de noapte
o îmbrac în rochia mea
de mătase roșie
Rochia de la tine, mai știi?“( Crunta absență)
Astfel de metafore ale unei psihologii mânate de amintiri și insticte, este o rară probă de solitudine reflexivă.
Întreg volumul este, practic, o explozie de viziuni exoterizate, presărate cu ambiguitatea imaginilor baroce care constă în amestecul de exoterism și de esoterism , divulgarea se produce în chip și aceasta figurat, printr-o furoare imagistă: barocul închide și deschide căile de comunicare enigmistică.
Al.Florin Țene
