E ţara-n sărbătoare astăzi, tată!
Pune-ţi costum şi ia-ţi pantofii noi,
Lasă drapelul fluturând la poartă
Cât noi mimăm uitarea de nevoi.
Iar ne prefacem iubitori de ţară
Şi iar ne dăm cunoscători de imn,
Dar pâinea ne-o luăm tot de pe-afară
Chiar de ne-au pus în loc de grâu, venin.
Ei ne rânjesc silabisând sentinţe,
Noi admirăm coroanele de flori
Depuse de bufoni pe la morminte
Doar să vedem că ei cinstesc eroi.
Ce veşti ajung pe-acolo, pe la tine,
Ce povestesc aceia care vin?
V-au spus că ţării nu îi este bine
Şi i-am vândut şi ultimul vaccin?
E tot aşa cum ai lăsat-o, tată!
Poate puţin mai frig şi mai pustiu,
Iar noi… mai resemnaţi ca niciodată
C-am înţeles că s-a făcut târziu.
Pune drapelul azi la tine-n poartă,
Aşază-l drept, să fluture în vânt,
Şi scutură-ţi din paşi plecarea toată
Poate aşa… va ninge pe pământ!
Că-i ţara-n sărbătoare astăzi, tată!
Sursa: Potecuta
