„Cu Iisus de mână traversăm totul” este o carte aflată sub spectrul literaturii motivaționale, care ne spune povestea lui Marc Andrei Dogari, un copil care a învins cancerul, care și-a acceptat suferința cu zâmbetul pe buze și care a mărturișit prin intermediul acestei cărți scrise împreună cu Maria Dorina Matiș că lupta pentru viață nu este niciodată zadarnică, că nu trebuie să capitulăm în fața nedreptăților existențiale, fiindcă ele sunt minunate prilejuri de a învăța cine suntem cu adevărat. Aceasta este cea mai frumoasă și veridică lecție transmisă prin intemediul volumului apărut la recent înființata Editură Lumera din Târgu Mureș.
Sper că am reușit să transform această lecție într-un poem, conceput ca un fel de recenzie în versuri, reușind astfel să surprind ideea că atunci când lupta este încredințată credinței, că atunci când decizi porțile speranței să lași garda jos, în numele iubirii, miracolele se întâmplă și semnele vindecării încep să se manifeste.
Vă invit, așadar, să citiți poemul meu, născut în urma lecturii volumului „Cu Iisus de mână traversăm totul”, o carte excepțională, ce îmi amintește de „Dialogurile cu Dumnezeu” a lui Neal Donald Walsh, mă trimite cu gândul la mitul lui Iov dar și la poezia „Rugăciune” a lui Rainer Maria Rilke.
Sunt răni pe care timpul nu le șterge,
pe care doar iubirea le transformă în gânduri de iubire.
Sunt nopți și zile în care lacrimi
se varsă pe un munte de credință,
iar în urcuș
când trupul cade
sufletul se roagă-n umilință.
Dar dincolo de fruntea asudată
când cei ce te iubesc adună cioburile vieții,
se nasc izbânzi și muguri de lumină,
pe frunți îngândurate se-așeză luceafărul credinței.
Un încercat copil ce poartă numele izbânzii
din cârje, aripi de visare și-a făcut
și-a prefăcut piciorul în magic praf de stele.
Povestea lui de viață va deveni model
toți cei ce au aflat și cred că:
Dacă plănge un copil, se scaldă-n lacrimi lumea întreagă,
Dacă un copil râde, lumea întreagă se amuză,
Dacă un copil se vindecă,
Speranța renaște în întreaga țară.
Marc Andrei, cu trupul încercat de apăsarea durerii însfințite,
cu fruntea sus, a numărat izbânzi după izbânzi.
La poarta vieții cu credință a bătut
și cu Iisus de mână,
golgota durerii, cu zâmbetul pe buze , a străbătut.
Familia-ncercată de blestemul suferinței i-a fost mereu aproape
iar medici înveșmântați în albul îngeresc
i-au oferit temenicia vindecării
îndepărtând urmele reci lăsate
cicatricile durerii.
Dar peste toți și toate fin s-a așezat,
ocrotitor, vălul credinței,
Duios și dulce, norii de lacrimi s-au îndepărtat,
lăsând în urmă cadele de dor
ce-au transformat sisificul destin
într-un izvor de bucurie și de tainic mir.
Iar rănile, cătușe pentru trupul obosit și frânt,
s-au convertit în fluturi pentru cugetul neprihănirit.
Acest copil ce a topit durerea în valuri nesfârșite de iubire
suferința a adâncit-o tainic
într-o senină mare de de speranță, credință și uimire.
El a-nvățat că zidurile fricii se pot preface în ferestre de lumină
iar teama poate deveni un nor cu zbor vindecător.
Pe albastrul gândului senin
„Cu Dumnezeu de mână”
a învățat
copilul,
dăruit cu har de înțelept,
că „învingem totul” cu iubire și credință
iar imposibilul ajunge refren de biruință.
Dar n-a fost singur!
Alături de medici înzestrați,
familia, în suferință,
i-a fost legăn de dragoste și bucurie înălțătoare.
Și l-au iubit nemărginit
înveșmântându-l în neștirbite aripi de speranță
privind necruțătoarea boală
cu remarcabilă rezilință și evlavioasă-ngăduiță.
Maria Dorina Matiș,
ca Hermes Trismegistrul i-a fost ghid
și sprijin pe drumul spiritual,
tovarăș înțelepciune și lumină,
pe-ntortocheatele și negrele cărări.
Dar iată, astăzi, după ce pașii autorilor
lăsat-au urme angelice într-o carte scrisă în tandem,
Maria Dorina și Marc Andrei ne-au spus povestea unui suflet încercat,
scriind biografia copiluluii,
ce prin durerea cruntă
lecția vieții a-nvățat.
E o poveste transpusă în miracol,
o mărturie despre disciplina minții,
o lege sfântă despre suferința
care, în loc să împietrească inimi
le face bulgări de lumină ,
candele sfinte vegheate de îngeri,
desprinse din lumina divină.
LILIANA MOLDOVAN
