Ajunsă la numărul 94-2026, publicaţia “Magazin Critic” aparţine “Euro Education Federation”, acreditată de “Comisia Europeană” prin “EPALE”. Publicaţia de: informaţie culturală, educaţie, comunicare ştiinţifică şi opinie este recunoscută ca revistă a profesorilor de istorie de “Inspectoratul Şcolar Judeţean Gorj”.
Revista “Magazin Critic” apare tipărită la nivel naţional, fiind coordonată de Mara Mădălina Radu şi susţinută de: Petre Ţuţea (preşedinte de onoare), Andrei Popete Pătraşcu (redactor-şef ziar online), Ionel Cioabă (preşedinte fondator) şi Radu Buţu (secretar).
Publicaţia care promovează “adevărul mai presus de toate” este recomandată de consiliul ştiinţific alcătuit din: Preot Universitar Doctor Ion Popescu Brădiceni, Conferenţiar Universitar Lazăr Popescu, Profesor Doctor Mitel Pasăre, Doctor Albinel Firescu şi Doctor Laurenţiu Mecu.
Consiliul ştiinţific şi redacţia propun consumatorilor de cultură ce vor parcurge acest număr 6 interviuri cu oamenii de litere:
TESSA NADIR (BRAŞOV – 10 întrebări)
CRISTIAN BODNĂRESCU (BACĂU – 14 întrebări)
LINA MOACĂ (CARAŞ-SEVERIN – 10 întrebări)
ANDREEA PÎRLEA (IAŞI – 10 întrebări)
ELENY ANTOCHE GRECU (CONSTANŢA – 9 întrebări)
ROXANA NEGUŢ (BUCUREŞTI – 10 întrebări)
“Trăim într-o perioadă în care zgomotul informaţional devine tot mai puternic, iar cultura, educaţia, credinţa şi memoria colectivă sunt împinse tot mai des la marginea interesului public. Cu toate acestea, există iniţiative care refuză să accepte această pierdere ca pe o normalitate. “Magazin Critic“ este una dintre aceste iniţiative!“
Mara Mădălina Radu,
Redactor-Şef
TESSA NADIR: “Cititorul are puterea şi ar fi timpul să o folosească.“
Tessa Nadir este o scriitoare braşoveană de romane poliţiste, fantasy şi horror. A debutat în 2015 cu romanul “Sânge şi flori de portocală“ la editura Tracus Arte. Au urmat apoi romanele “Lacrimi de Ceacâr“ şi “Vremea Justiţiarului“ la editura Vremea. A publicat povestiri şi nuvele în diverse reviste şi publicaţii. Îşi petrece timpul citind şi recenzând cărţi pe Goodreads.
Tessa Nadir: Când ne gândim la scriitori care trăiesc exclusiv din scris, ne vin în minte autori celebri din străinătate. În România… cred că acest lucru este mai degrabă o legendă, un zvon. Este ca Yeti, toată lumea se gândeşte că ar putea să existe, dar nimeni nu l-a văzut.
Pentru cineva care scrie Fantasy sau Horror, de exemplu, este foarte greu să-şi frângă imaginaţia şi să se încadreze în ele (tematicile “la modă“). Stafiile şi vampirii nu îşi fac veacul la multinaţională, nu au avut Covid, nu se ceartă cu soacra, nu au drame existenţiale etc.
CRISTIAN BODNĂRESCU: “Doar catacombele sunt pline cu oameni de neînlocuit.“
L-am invitat la un dialog pe Cristian Bodnărescu, autorul poemului “Demoniţa“ (cel mai lung poem romantic din literatura universală) – poem pe care l-am citit cu interes în urmă cu doi ani, în volumul “Amurgul Gol“ şi pe care eu (şi nu doar eu) l-am încadrat în genul gothic dark romance.
Eu vă propun să descoperim împreună perspectiva lui Cristian Bodnărescu, un autor român contemporan care ne face cinste atât pe plan naţional, cât şi peste hotare. Am convingerea că discuţiile cu astfel de oameni sunt ocazii de a ne îmbogăţi orizontul cultural şi de a înţelege mai bine nu doar literatura, ci şi lumea în care trăim.
Dacă privim poezia dumneavoastră ca pe un spaţiu în care romantismul întunecat se întâlneşte cu sacrul, atunci cum aţi descrie această “zonă de trecere“ în care scrieţi: este ea mai aproape de o revelaţie spirituală, de o reconstrucţie a memoriei istorice sau de o formă de rugăciune transpusă în imagini poetice?
Cristian Bodnărescu: Ca poet, mă pot doar ruga pentru cei plecaţi, dar şi pentru noi, care suntem încă prinşi între forme materiale şi efemere – cei în viaţă. Desigur că nu pot desprinde istoria şi identitatea noastră din context. Cel care îşi uită originile, nici nu va avea o însemnătate. Mai departe, mă pot doar bucura dacă scrieile mele sunt percepute a fi drept “revelatoare“. Oricum, sunt doar un poet, nu şi duhovnic ori entitate sacră.
Citind poezia “Străbunicul“ nu pot să nu mă întreb şi dacă mai contează exactitatea istorică sau adevărul emoţional şi spiritual devine prioritar?
Cristian Bodnărescu: Poezia este inspirată din realitate, având un străbunic răpus de tânăr, în urma rănilor provocate de pe frontul primului Război Mondial. Se numeşte Mihai Ciupercă. Dar poezia a fost menită spre a mă ruga către toţi străbunicii care au plătit preţul suprem ori au făcut sacrificii pentru neamul nostru. Eu îi iubesc la fel de mult.
“Lumea e obosită/ Ea forţă nu mai are,/ Priveşte plictisită/ Cum România moare.“ Aceasta fiind o bucată din lirica dumneavoastră, care ne ilustrează în manieră plastică prezentul. Unde credeţi că a dispărut eroismul poporului român? Ce s-a întâmplat cu legendarul nostru curaj?
Cristian Bodnărescu: Neamul nostru dacic are atât soarta, cât şi liderii pe care îi merită, la fel ca oricare alt neam. Curaj este din plin, însă poate nu ar strica şi tehnica, logica, inteligenţa, cultura.
Creatorul îţi dă, dar tu trebuie să fructifici darul. În zilele noastre au rămas puţini oameni, într-o masă de lume. Cum putem recunoaşte un dac? Este simplu: e cel care prin ceea ce face preţuieşte România – nu Rusia, America sau alte ţări. Oamenii nu mai au acum o viziune echilibrată, strategică. Sunt mulţi pseudo-naţionalişti care au uitat de trecutul nostru şi miros a bolşevism ori a oportunism – cei inteligenţi din masa lor. Acum sunt 2 tabere manipulate, pline de indivizi fără identitate: dacii bolşevici şi progresiştii sălbatici. Câinele se crede lup, dar rămâne o javră mică.
Dacă ar fi să descrieţi “spaţiul“ poeziei dumneavoastră ca pe un loc fizic… ce imagine ar fi cea mai apropiată de ceea ce trăiţi în momentul creaţiei?
Cristian Bodnărescu: Odată cu trecerea anilor, amintirile din copilărie revin în subconştient. Deci, Bacăul anilor ’90 ar fi locul unde sufletul meu a rămas. Dar poate fi o viziune subiectivă, romantică. România are nenumărate locuri frumoase, înafară de muzeele băcăuane şi de munţii Nemira – sursa de inspiraţie a poeţilor care scriu despre paşii lui Ştefan cel Mare. Uite la fel, pe Copoul din Iaşi “se mai aud“ paşii lui Mihai Eminescu şi cei ai Veronicăi Micle.
Sunt atras de munţi şi urc an de an masive din Bucovina. Apreciez şi Alpii – din Elveţia ori cei din Italia, acolo fiind castele de vis, dar totuşi simt o conexiune aparte cu natura din România.
Cei care încă nu şi-au închinat forma creatoare divinităţii, mai au timp să o facă. Nimic nu este pierdut şi de neconceput cât încă se mai poate realiza. Tot ce facem trebuie să fie pentru Dumnezeu. Fără El, este doar înşelăciune şi pierzanie.
LINA MOACĂ: “Citiţi pentru că există vieţi pe care nu le veţi trăi niciodată şi emoţii pe care nu le veţi întâlni decât într-o carte.“
Lina Moacă (n. 25 mai 1980, Caransebeş), licenţiată în Teologie-Istorie, este o scriitoare care îmbină armonios elemente de fantasy, mister, romantism şi suspans. În creaţiile sale, explorează adesea conflictul dintre lumină şi întuneric, surprinzând complexitatea alegerilor umane şi subtila dualitate dintre bine şi rău. Prin poveştile sale, invită cititorii într-o călătorie a descoperirii de sine, unde destinul, emoţia şi dimensiunea spirituală se împletesc într-un univers captivant.
Într-o societate dominată de imagine şi de comunicare rapidă, ce loc mai ocupă literatura şi lectura?
Lina Moacă: Poate unul mai discret. Trăim într-o lume care ne cere să mergem mai repede şi să uităm repede. O carte face exact contrariul: te obligă să încetineşti şi să meditezi. Cu cât lumea vorbeşte mai tare, cu atât sufletul are nevoie de mai multă linişte, iar literatura poate deveni una dintre acele încăperi ascunse în care ne regăsim pe noi înşine.
ANDREEA PÎRLEA: “Tehnologia se schimbă, societatea se schimbă, dar oamenii continuă să iubească, să sufere, să spere şi să caute sens.“
Andreea Pîrlea este profesoară, bibliotecară şi scriitoare. Predă limba română şi limba germană, coordonează cluburi de lectură, proiecte culturale, activităţi de voluntariat şi crede că educaţia începe acolo unde oamenii descoperă bucuria de a citi. Autoare a mai multor volume şi fondatoare a proiectului cultural Miroslava Literară, dedică o mare parte din activitatea sa formării comunităţilor de cititori. În prezent coordonează patru cluburi de lectură, cercul de teatru “Actoriada” şi revista şcolară “Zoom In”, convinsă că literatura poate apropia oamenii şi poate schimba vieţi.
Andreea Pîrlea: Pentru mine, biblioteca nu este un depozit de cărţi. Este un loc în care se întâlnesc oameni, idei şi generaţii. În biblioteca liceului în care lucrez, elevii nu vin doar să împrumute volume. Vin să ceară recomandări, să participe la activităţi culturale, să lucreze la revista liceului, să pregătească proiecte, să discute despre cărţile pe care le-au citit sau, uneori, pur şi simplu să găsească un loc în care să se simtă bine.
Observ adesea că tinerii caută mai mult decât informaţie. Caută repere, modele, comunităţi şi oameni care să îi asculte. Biblioteca poate oferi toate aceste lucruri, de aceea cred că misiunea bibliotecarului nu se rezumă la gestionarea unui fond de carte. El devine un mediator între carte şi cititor, între cultură şi comunitate.
ELENY ANTOCHE GRECU: “Îmi doresc ca fiecare carte pe care o scriu să fie mai mult decât o lectură, să fie o experienţă, o întâlnire cu sine şi o invitaţie la transformare.“
Eleny Antoche Grecu este autoarea volumului “Călătorie prin tărâmurile sufletului“, prima carte dintr-o trilogie dedicată autocunoaşterii, vindecării interioare şi reconectării cu esenţa sufletului. Prin scris, autoarea invită cititorii într-o călătorie profundă către sine, explorând teme precum iubirea, curajul, transformarea şi puterea de a găsi lumină chiar şi în cele mai dificile experienţe de viaţă.
ROXANA NEGRUŢ: “Îmi doresc ca acest popor minunat să rămână un popor educat şi primul pas către educaţie este lectura.“
Poetă, scriitoare, jurnalistă.
S-a născut în anul 1981 la Bucureşti. A studiat la Facultatea de Filosofie şi Jurnalism şi a lucrat ca redactor şef, copywriter, content writer, editor şi jurnalist la diverse publicaţii. Scrie literatură pentru copii, poezii şi proză scurtă.
A publicat poezie, proză şi articole în reviste literare naţionale şi internaţionale, precum şi în peste 40 de antologii din SUA, Marea Britanie, Canada, Australia, Argentina, Peru şi India.
Veronica Iaţcu, profesor, Republica Moldova
