Am primit recent, de la o prietenă dragă sufletului meu, LILIANA MOLDOVAN, din Târgu Mureş, un colet, conţinând două cărţi. Despre una dintre ele, “În albastrul lecturii”, ştiam, era un volum de critică literară, în care m-am bucurat să mă regăsesc, printre alţi împătimiţi ai condeiului, surprinşi cu profesionalism de această adevărată artistă a cuvântului scris sau rostit, predestinată, parcă, acestui “viciu” atât de nobil şi înălţător, ea purtându-şi gândurile şi viaţa printre rafturile cu înţelepciune ale Bibliotecii Judeţene Mureş, îmbogăţind şi profesia de bibliotecar, dar înscriindu-se, tot mai accentuat şi convingător, în galeria literaţilor renumiţi, prin neobosita şi inspirata dăruire de Carte, îmbrăţişând diverse genuri literare: eseu, poezie, memorialistică, interviu, proză, critică literară ş.a., la toate acestea adăugându-se o permanentă şi valoroasă activitate jurnalistică, cu prezenţe nu doar în plan naţional, ci şi mult mai departe, chiar peste ocean, pretutindeni unde sufletul românesc mai caută respiraţia spirituală autohtonă.
Surpriza din colet era o altă Carte, un volum de versuri, emoţii în duet, ale Lilianei, în acord cu un alt suflet poetic, IOAN ROMEO ROŞIIANU, scriitor, editor, critic literar, coordonator al multor antologii şi un perseverent dăruitor de opere nepieritoare, pe care, chiar dacă nu am avut bucuria să-l cunosc personal, i-am simţit prezenţa, prin intermediul mijloacelor moderne de comunicare, citindu-i profundele versuri, în care abordează diverse teme ale vieţuirii sub Cer, chemându-ne la reflecţie şi convingându-ne să trăim cu rost, nelăsând pasivitatea şi indiferenţa să se cuibărească în gândurile şi simţurile noastre.
Nu voi aminti aici activitatea prestigioasă a celor doi autori, doritorii găsind aceste informaţii cu uşurinţă, chiar şi la finalul prezentului volum. Pot afirma, însă, că două suflete poetice, ne provoacă la o lectură atât de plăcută şi bogată în simboluri, încât cei care se vor apropia de acest nou volum „SCRISORI şi alte sacrificii poetice”, apărută la Editura eCreator, din Baia Mare, în Colecţia Poesis, vor simţi, asemeni mie, o stare benefică, o trăire aparte, pe care numai literatura de calitate le poate trezi în noi.
Cât de frumos! Câtă sensibilitate, har şi dar poetic, muze generoase, condeie cu sclipiri geniale… am exclamat de la primele pagini, convinsă, din nou, că mă cufund în mărturisirile a doi înzestraţi scriitori!
Am pătruns pe un tărâm ce-mi amintea de o altă lume, „Lume ce gândea în basme şi vorbea în poezii” (Eminescu), uitând câteva clipe de realitatea apropiată. O întrebare persista, rostindu-se doar în şoaptă: Cum de-am ajuns atât de seci, încât peste tot observăm un limbaj lipsit de emoţie, neexprimând altceva decât o lene a gândirii (cf, nb… ş.a.)? Ce-ar fi dacă, la provocări inteligente, s-ar răspunde cu responsabilitate, preţuind Cuvântul şi Sfânta limbă română!? Uite ce bijuterii de simţuri se pot şlefui dintr-o comunicare implicată!!!
În acest volum intrăm ca-ntr-o poveste, ce pare trăită aievea. Secretul adevăratei valori literare este exact credibilitatea mărturisirilor. Doar ochiul atent şi iniţiat în tainele scrisului va observa imaginaţia unui EL şi o EA, ce s-au regăsit în vers, dăruindu-ne rânduri şi gânduri ce ne vor urmări mult după parcurgerea destăinuirilor.
EL scrie o scrisoare, neştiind şi, poate, nesperând, că va primi un răspuns. În alt colţ de gând şi simţire, EA, intră în jocul trăirilor şi formulează un răspuns, la fel de profund, precum fusese provocarea… scrisorile au curs apoi, răspunsurile închegându-se prin pana unei măiestre cititoare, cu suflet poetic.
Poezia celor doi este bogată în metafore şi expresii de o frumuseţe impresionantă, iar paleta tematică este şi ea cuprinzătoare. Amintirile curg, cerând recunoaştere: “Mai ştii…”, iar nefiind sigur de răspuns, El însuşi confirmă veridicitatea celor afirmate: “Aşa a fost, Iubito…”, trăirile lui sunt fie însuşite, tăinuite sau, uneori, transformate în feminine realităţi.
Fiecare Scrisoare invită la o lectură nu doar cu ochii minţii, ci şi ai sufletului, fiind îmbibată în miresme şi parfumuri persistente, ce nu se şterg prin simpla închidere a paginii.
Cam aşa curg stelele de gând în cuvânt, iertare pentru simpla înşiruire, fiecare Scrisoare meritând un atent comentariu literar, am selectat doar câteva expresii metaforice: S1) El… sufletul dă lecţii de zbor, glasul clipei, tristeţea-i zeiţa durerii, lumină de plâns, telefonul vieţii, mătăsuri de stea, franjuri de lumină şi stea, am aprins răsăritul, ochii sufletului… / Ea… sufletul întârzie să apună din orizontul vieţii, fluviul amintirii, strigau zorii la mine, în necuprinsa noapte nu m-am adâncit, timpanele timpului stăteau leneşe pe canapeaua ceasornicului trist, glasul iubirii, chipul tău oglindă în inima mea, atinge-mă cu palma timpului, sărută-mă cu buza gândului, falduri de simţire, clepsidra orelor opreşte-o în poem la mine. S2) El… arterele-ngroşate de dor, apa emoţiilor dârdâie de frig, ceasul amurgirii mele… / Ea… ai ascuns capricii în scoica cu tăceri, în aşteptări împotmoliţi… S3) El…de parcă dragostea ar fi interzisă poeţilor, iubito… / Ea… să fiu în palma gândurilor tale, îmbrăţişează-mi clipa cu iertare, pe drumuri te deşiri nemângâiat… S4) El… lumina se fărâmiţa în cioburi de linişte şi strigăte, sufletul pătat, am şters sunetele clopotului din inima ta lipsită de credinţă şi vis, iubim viaţa pentru că este o minciună frumoasă, urâm moartea pentru că ea este un crunt adevăr, în aceeaşi cutie intră şi pionul şi regele…/ Ea… în vers m-arunc să uit că doare, să nu murim în zori, în cioburi să ne regăsim, cu miere din venele întinerite, iubirea s-o reconstruim… S5) El… dragostea e dulce ca mierea, caldă ca vocea mamei mele frumoase, alintătoare ca boarea de vânt… / Ea… am crezut în umbre de iubire arzând, mă părăseai în poemul de ieri… S6) El… umărul zdrobit de sărutul tău, mirosea groaznic a inutil viaţa mea… / Ea… am plecat cu buzunarele întoarse pe dos, cu chipul stors şi nemachiat, debarasată de cochetării, învinsă de tăceri şi nedigerate bucurii… S7) El… poemul bine prăjit, mai credeam în cuvânt, am mâncat jumătate de pui pentru jumătatea de viaţă rămasă… / Ea… în vraja cântecului meu te lasă, acceptă al vieţuirii dor, când călimara de iubire se revarsă… S8) El… mi-a intrat sufletul la apă, am şters lacrimile cerului, ţi-am arătat lacrimi pe obrazul cerului… / Ea…De ai făcut tristeţii legământ, în zâmbetul meu revino curând… S9) El… speranţele şi dorul tremurau, lacrima mea săpând tranşee… / Ea… metafore învăţ să torc, rănită până în măduva versului… S10) El… să vii să-mi mângâi trăirea… / Ea… pe tine te aleg din zodiacal firii, cu plete descântate în tine mă încred, poete, du-mă în iatacul unui vers zglobiu, Scrie-mi, iubite, nu te potoli!… S11) El… liniştea era dată prea tare… / Ea… te-am visat în ploaia lacrimilor mele, glastra inimii mele se spărsese deja, mi-era atât de cald în poemul cu tine!… S12) El… moartea sta să-mi plângă lângă veşnicie, îmi cresc nemurirea în silaba rece, să-ţi cânt o-nserare… / Ea… zarea inimii, din slovele inimii mă cern într-un poem, netemător e braţul unui vers, stelară iubirea din gândul de poet… S13) El… viaţa nu-i povară atuncea când iubeşti, să simtă infinitul că noi trăiam poveşti… / Ea… scrie-mi pe trup cuvinte mute şi fierbinţi, zideşte-mă fertil la tine-n gând, stelar să fie versul prin visul de autor sublim…
ş.a.m.d….
Se observă, aşadar, atât în Scrisori, cât şi în “alte sacrificii poetice”, pe care vă invităm să le aveţi în atenţie, nu doar frumuseţea limbajului poetic, ci şi o întreagă filosofie de viaţă, iubirea fiind minunea la care se raportează toate. Regăsim multe maxime şi chiar definiţii ale dragostei, ale vieţii, precum şi adevărate meditaţii asupra rostului cuvântului scris şi a arderii prin arta acestuia. Volumul, prin cele 40 de creaţii de o profunzime aparte, atât provocările, cât şi răspunsurile, cuprind esenţe de suflet, călător pe sub stele şi dornic să descifreze tainele vieţuirii.
Peste toată tristeţea şi fragilitatea vieţii, poezia vine ca o salvare, atunci când, bineînţeles, autorul e sublim, hrănindu-se din cuvântul-stea, slova-lumină.
Chiar dacă chemarea iubirii a rămas fără ecou, POETUL a primit răspuns de la EA, un alt suflet îmbrăţişat de metaforă şi prins în jocul artei adevărate, menită să ne mai trezească din indiferenţa şi răceala timpurilor, redându-ne speranţa că i se mai pot smulge gândului şi perle de simţire, nu doar de… imagine şi fast sec.
Acest volum vine ca o continuare şi completare reuşită a colecţiei de emoţii şi trăiri reale sau imaginare dintre şi între mari nume din literatura română şi cea universală.
Mulţumim pentru această bucurie spirituală,Oameni ai Luminii, iar în faţa reuşitelor de excepţie, ţie, cititorule, îţi revine sarcina de a-ţi lăsa gândul îmbrăţişat de raze, iar cuvântul îmbogăţit prin simboluri pe care să le analizezi şi să le aşezi în colţ de parte stângă, fiindu-ţi balsam peste răceală şi indiferenţă. Poeţii adevăraţi, precum Liliana Moldovan şi Ioan Romeo Roşiianu, sunt faruri ce, prin versurile atent meşteşugite, ne pot conduce pe alei magice, acolo unde, încă, visele se mai pot transforma în realităţi de vis.
FLORICA POP
