Aș mai muri că moarte e de-ajuns
nu iau din moartea nimănui
căci sunt în crucea vieții plâns
un om cu sufletul hai-hui
și zău c-aș mai muri un pic
ca-n întuneric să-mi ajungă
mereu ți-am spus și iar îți zic
trecutul nu se dă în strungă
m-aș duce iar spre nicăieri
cu moartea mea pe ea călcând
dar moartea mea născută ieri
mă face astăzi ca să plâng
e-un dor adânc de moartea mea
aș vrea să scap de inimă și sânge
pierdut în liniștea cea grea
nici infinitul nu mă strânge
am haine reci pe trupul gol
nu-mi trebuie în groapă felinar
căci m-am născut de mic să mor
un bob de ceață sub un far.
IOAN ROMEO ROȘIIANU
