Scrisoare pentru fiica mea: Peste ani, e foarte posibil ca lista asta să-ți cadă sub ochi, așa că te rog să citești ceea ce voi scrie înainte să te înfurii că numele tatălui tău este acolo…
Draga mea dragă,
Când ai să citești această scrisoare ai să fii destul de mare încât să poți înțelege motivele pentru care am simțit nevoia să-ți scriu aceste rânduri. Sper ca până acum eu și mama ta să fi putut să te facem să știi cât de mult te iubim…
Zilele astea (februarie 2025), circulă în mediul online românesc o listă, făcută de unii oameni, cu ceea ce ei numesc „trădători de neam și țară”. Cum, peste ani, e foarte posibil ca lista asta să-ți cadă sub ochi, te rog să citești ceea ce voi scrie înainte să te înfurii că numele meu, al tatălui tău, este acolo…
Poate nu întâmplător, ne-ai fost dăruită în anul 2023, chiar cu o zi înainte de celebrarea zilei (inter)naționale a romilor. Ai venit într-o familie mixtă (rom-română) care s-a îndrăgostit încă din prima clipă în care te-a văzut de tot ceea ce tu însemni. Încă de mică ai fost, și sper că am reușit să menținem asta, un copil cu zâmbetul pe buze, curios și care se juca cu toți copiii, indiferent de culoarea, starea lor de sănătate sau banii pe care părinții lor îi aveau. Ești bucuria vieții mele și e un privilegiu că ești copila mea! Cu gândul la tine, și toți ceilalți copii din generația ta, am făcut tot ceea ce am crezut că este corect ca tu să ai parte de o lume mai bună.
Încă din anul 2000 am ales să lucrez pentru dezvoltarea României. Nu spun pentru „dezvoltarea romilor” pentru că tot ceea ce am făcut, am făcut din dorința ca România, țara noastră dragă, să fie o țară în care toți să ne simțim „acasă”. Și ca tu, și toți ceilalți copii, să te simți în siguranță. Împreună cu colegii mei din Fundația Agenția „Împreună” am construit zeci de proiecte de dezvoltare socio-economică în comunitățile cele mai vulnerabile din România, reușind să dovedim că, acolo unde se investește coerent, lumea se poate schimba. Și implicit și discriminarea directă.
Numai că teoria noastră inițială s-a dovedit parțial falsă, pentru că discriminarea indirectă a devenit, pe alocuri, și mai prezentă. Acela a fost momentul în care am simțit nevoia să construim punți mai puternice și mai solide între „noi” și „ei” și să dăm un nou sens pentru ÎMPREUNĂ.
Așa a apărut „Ce vrei să te faci când vei fi mare?” un program – declarație prin care am încercat să arătăm că minoritatea romilor este extrem de diversă și că ea a contribuit, contribuie și va contribui la tot ceea ce avem mai frumos pe aceste meleaguri. Am reușit să aducem lângă noi o sumedenie de tineri, romi și ne-romi, care au lucrat umăr la umăr pentru ca lumea noastră, și mai ales lumea în care tu trăiești, să fie mai echitabilă și incluzivă și am fost premiați, la nivel european, pentru rezultatele obținute. Prin acest program mii de copii au fost salvați din ghearele sărăciei, la fel cum eu însumi am primit această salvare pe când eram copil, prin educația de calitate pe care și noi am promovat-o, atât la nivel de politici publice, cât și la nivelul intervențiilor individualizate.
Nu am acceptat ca cei dragi mie să fie numiți „țigani” (visam că termenul de rom să fie cel care este folosit, cu precădere, pentru a desemna minoritatea etnică din care facem parte), și am muncit foarte mult ca înțelesurile peiorative ale termenul jignitor „țigan” să fie explicate astfel încât schimbarea cuvintelor care ne dor să fie cât mai larg susținută; mi-aduc aminte cum, în aceeași perioadă de timp, îmi doream ca discuțiile despre robia romilor și holocaust să fie duse în spațiul public, și nu doar un prilej de activități intra-comunitare; mi-aduc aminte cum ne doream ca leadership-ul civic și politic să nu mai fie un promotor de stereotipuri și prejudecăți, ci un partener care înțelege că reprezintă o Românie diversă, în cele mai profunde moduri. Până în 2023, am reușit să facem pași mari spre toate astea, și multe altele.
Și totuși, anul 2024 ne-a arătat cât de fragil este tot ceea ce s-a dobândit cu foarte multă trudă. Pe fondul unui mod total tâmp de a face politică pus în practică de liderii vremurilor, naționalist-populiștii au fost văzuși drept „soluția salvatoare”. Antagonizarea societății de către liderii politici, civici și religioși din vremurile anilor 2018-2024 (de la celebrul Referendum pentru Familie) m-a obligat să nu rămân indiferent, și să aleg „o tabără” care reprezintă, în mai mare măsură, lumea în care vreau ca tu să crești, și anume o lume în care libertățile individuale sunt garantate și respectate.
Cei din „cealaltă tabără” își doreau ca unii oameni să fie considerați inferiori, și să aibă drepturile limitate, pentru că au o altă culoare, etnie, gen (tu, ca fată, nu ai fi fost stăpâna propriului corp), orientare sexuală sau ascultă o altă o altă muzică (amuzant, nu? – voiau să interzică manelele…), ei considerându-se „superiori” și „mândri” că sunt „white, middle class and Christians”.
Ca urmaș al sclavilor romi, ca fiu de deportați, ca etnic rom, ca cel care are în familie musulmani (verișorul tău Yassine, pe care-l adorai încă de când erai mică), dar mai ales ca tatăl tău, nu am putut să accept viziunea lor asupra lumii în care tu să trăiești. Și am reacționat, în cel democratic și legal mod: am cerut, în instanțe, ca drepturile consfințite de legislație să fie respectate, am ajutat la formarea a mii de profesori în educație incluzivă, am dezvoltat burse pentru copii care aveau nevoie de o abordare echitabilă, am dezvoltat comunități „uitate” (pus apă, gaz, construit drumuri și case pentru oameni nevoiași) etc. Însă cel mai grav pentru cei care gândeau diferit ca mine, a fost că nu am tăcut.
Am scris, am participat la dezbateri televizate, am stat de vorbă cu mii de oameni cărora le-am explicat pericolul pe care ideile lor le reprezintă. Le-am combătut ideile și le-am demontat minciunile. Toate acestea și multe altele le-am făcut însă cu credința ca dreptul lor la exprimare trebuie garantat și că democrația trebuie apărată mai ales atunci când e sub asaltul tiranilor, demagogilor și populiștilor. Nu am îndemnat la ură și nici nu am promovat vreodată ideea că ideile lor ar trebui interzise. Pentru că eu credeam, și încă cred cu tărie, că putem fi de acord că nu suntem de acord, continuând să căutăm ceea ce unește.
Numai că pentru cei care gândeau altfel decât mine, soluția nu era dezbaterea și dialogul, ci antagonizarea, inducerea fricii și „reducerea la tăcere”. Și au început să mă amenințe, mai întâi în privat, după care să mă dea în judecată (au pierdut), după care să mă dea pe „mâna” organizațiilor legionare care să mă amenințe în mod direct, și în cele din urmă să mă treacă la categoria „trădătorilor de neam” care vor fi „reduși la tăcere” dacă ei vor ajunge la putere.
Te rog să mă înțelegi de ce eu nu o să tac nici de acum înainte și de ce voi continua să fac ceea ce am făcut cu gândul la România ta! Și, te implor, Maria mea, să nu lași pe nimeni să te facă să simți că nu contezi sau că nu ai un loc în această țară!
Știu că nu este ușor să-ți afirmi identitatea într-o țară în care dihonia a fost, și sunt sigur că încă este, un mod de a face lucrurile și nu mă aștept ca lucrurile care ne distrug societatea în vremea mea (de genul discriminării și antagonizării dintre „noi” și „ei”) să dispară atunci când tu vei fi mare. Numai că tot ceea ce am făcut sau vom face de azi încolo și în fiecare zi va avea efecte și pentru cei ce vin după noi. Fiecare dintre noi trebuie să-și facă partea pentru a păstra, proteja și dezvolta libertățile pe care le avem azi, iar asta începe chiar acum, când ești tânără. Din acest moment, trebuie să te pregătești pentru a-ți adăuga vocea la conversația care croiește lumea în care tu însăți vei trăi, și, mai ales, lumea celor care urmează după tine.
La final, te rog să primești rugămintea mea de reflecta la cele pe care ți le-am scris și să faci ceea ce-ți spune inima și sufletul că trebuie să faci! Numai, te roagă tata, să nu fii indiferentă! Pentru că în fiecare zi fiecare dintre noi, și toți ÎMPREUNĂ, avem puterea să ne deschidem inimile și mințile, vorbind și făcând lucruri pentru ceea ce știm că este corect!
Te iubesc, puiul meu! Acum, în fiecare zi, și pentru veșnicie!
Tata
PS. S-o pupi pe mama….
Autor: Gelu Duminică
Sursa: REPUBLICA.RO, Scrisoare pentru fiica mea: Peste ani, e foarte posibil ca lista asta să-ți cadă sub ochi, așa că te rog să citești ceea ce voi scrie înainte să te înfurii că numele tatălui tău este acolo...
Materialul a fost preluat cu acordul autorului. Mulțumim!
