Îmbucuratu-mi-sa Bunul și Slăvitul Dumnezeu, să mi-l împovăreze pe robul său LAZĂR LĂDARIU, ca acesta să poată duce de la nașterea la moarte toate bunele și toate relele timpului său, aici în jertfenicul nostru Ardeal, pentru ca mai apoi, atunci când le va gusta le la înțelege și le va pricepe, să le nemurească mai bine ca oricare în cuvântul scris, ca mare patriot și gazetar român, literat, critic al vremii sale, poet de talent, eseist, apărător al dreptății și căte altele.
A trăit printre oamenii acestui bun și răbdător pământ românesc, le-a știut grijile, necazurile, bucuriile, înnevoirile lor, l-au înconjurat prietenii dar și profitorii, trădătorii, mulți dintre cei pe care i-a ajutat, i-a descoperit, i-a făcut oameni cu nume și renume, dar i-a iertat pe toți și toate, pentru că el a fost și așa va rămâne mereu, un nume cât un munte, cu talpa bine înfiptă în glia strmoșescă, tot scoborând în neamul său bun și răbdător până la Adamii de-nceput, pentru aș lua de-acolo putere, crez, speranță spre a putea trece prin mincinoasa lume, iar cu fruntea stând înălțată în spre tăriile cerești, spre a sorbit mereu lumină, vis și visarea, harul dumnezeiesc ce i-a fost dat spre desăvârșire.
LAZĂR LĂDARIU, veghetorul ce s-a aflat în lumea noastră pentru a ne ține mereu trează conștiința de neam și țară, crezul în dreptul nostru de a fi aici ca urmași din veac în veac a acelora ce s-au înierbat în huma acestui pământ încă de la începutul lumii, cel care ne-a întărit mereu credința că tot aici vom fi de-apururi până la sfârșitul veacurilor.
LAZĂR LĂDARIU, o puternică și ardentă conștiință națională izvorâtă din crezul său interior, din toate trăirile și simțirile sale pusă în fapte, în cuvânt, în vers, în rândul unei cărți, într-un articol de ziar, pentru a ne arăta nouă și lumii cum ar trebui să fim cu toții, deopotrivă, dacă vrem să ridicăm în cinste, în fală și în onoare, buna și răbdătoarea noastră, Maica România.
LAZĂR LĂDARIU, om între oameni, trist când șimțea cu toată ființa lui tristețea și durerea neamului său, bucuros când se-mplinea vre-o voie trebuincioasă undeva, omul cu vorba bună, cu un sfat înțelept, cu o încurajare, cu un îndemn, toate aflătoare din plin în țandăra gândului și în fântâna sufletului său, ținute acolo spre a le dărui celui cere avea nevoie de ele.
LAZĂR LĂDARIU, ajuns la capăt de drum. A plecat dintre noi să se veșnicească în nesfârșirea timpului ca o stea străluminând necuprinsul, pentru a ne aduce mereu aminte că a existat. Abia acum când nu mai este îi vom simți lipsa, ne vom simți singuri și neajutorați în fața neprietenilor neamului acestuia, abia acum îl vom aprecia la justa lui valoare tocmai pentru că nu este și nu va fi încă o bună bucată de timp un altul care să-l înlocuiască.
Născut într-o sfântă zi de Buna Vestire, 25.02 1939 în Idicel- jud Mureș, a trăit demn și frumos în robia cinstei și a adevărului, până când, timpul lui n-a mai avut răbdare să ni-l mai lase încă aici alături de noi o vreme, spre a ne călăuzi pe încurcata cărare a vieții, pe care o trăim acum. Dar așa cum a fost îl vom ține mereu minte în smerenia gândului nostru, ca și în fierbințeala unei spășite lacrimi, rugându-l pe Domnul nostru să îi facă cinstită parte în raiurile Sale.
Rămas bun stimat dascăl, prietenul nostru al tuturor celor care v-au știut, v-au apreciat și v-au prețuit deopotrivă, pentru tot și toate câte a făcut Domnia Voastră pentru noi, pentru neam și pentru țară!
VREDNICITUL
Lui Lazăr Lădariu, cel picurat de Domnul
cu har și dar în toate
În casa bătrână cu oameni de treabă,
Pe dealul cu soare de vânt răsfăţat,
În lacrima iernii plecate în grabă
Venit-a pe lume urmaş aşteptat.
Cuibarul acela cu vieţi mestecate,
Cu legi şi cu datini din timpul străbun,
Umplut-a copilul cu sete de carte
Cu tot ce avut-a atuncea mai bun.
I-a pus în desagă, să ducă prin lume,
Dreptate şi cinste şi pur adevăr
Şi dragul de ţară, iar faptele bune
Să-i facă prin suflet bătute cărări.
Aşa învăţat-a că viaţa nu-i miere,
Că oamenii-s hulpavi trăind în trădări,
Că vorbele-s false la cei cu putere
Iar nouă ni-s date tăcute răbdări.
Că suntem nimicuri din ce-am fost odată,
Că ţara-i pe mâna la falşi patrioţi,
C-averea-i vândută, moşia e dată
Pe-o pungă de galbeni la vameşi şi hoţi.
Că mâine Ardealul, a Maicii Grădină,
Va trece la alţii luat pe bucăţi,
Noi slugi vom fi iară cu capul în tină
La alte imperii şi-n altele hărţi.
*
Cât el mai trăit-a avut-am nădejdea
Că neamul acesta îmi e ocrotit,
Că fi-va un cine ne strige durerea,
Dar glasul acela, i-acum amuțit.
BUNA VESTIRE
Primitu-mi-ai Bună Vestire, Maria noastră cea aleasă,
Că Tu vei fi de-acuma pururi, mereu a cerului mireasă,
Și-i naște pruncul cela care, deși ceresc îmi fi-va om,
Și-o fi și El pentru vecie, a lumii noastre, mare Domn.
El va veni să ne învețe cum fericiți putem a fi,
De iubitori vom fi cu ceilalți, și iertători în orice zi,
Și râvnitori pentru dreptate, smeriți și încă-ajutători
Cu cei înnevoiți în toate, și-n gând la El, închinători.
Te-ai bucurat de cea vestire și Tu și neamul pământesc
Că-i fi Neprihănită Maică, la fiul Tatălui Ceresc,
Că de la Tine aștepta-va întreaga lume îndurare,
Cuvânt îmbărbător de bine, speranță încă și iertare.
Preabuna noastră Maică Sfântă, fii dar în toate fericită,
Că Tu de noi și ‘nalte ceruri vei fi de-apururi preaiubită,
De-aceea dă-le ocrotire la cei la Tine rugători,
Și-nvață-i Maică Preasmerită, fie ca Tine, iertători.
Membrii Societății Cultural-Patriotice ,,Avram Iancu,, filiala Mureș, împreună cu Liga Scriitorilor Romani -filiala Mureș, au omagiat MIERCURI – 22.03.2023 la ,,CASA IANCULUI ,, din Tg.Mureș, personalitatea marelui patriot , distins ziarist și talentat poet român LAZĂR LĂDARIU. Personalitatea celui dispărut dintre noi a fost evocată de către IOAN BERȚA, VALENTIN MARICA, DIMITRIE POPTĂMAȘ, MOLDOVAN MARIUS și alți participanți la această onorantă și necesară aducere aminte a celui ce a fost sfătuitorul, susținătorul, îndrumătorul în viața multora dintre noi.
Prof.Mircea Dorin Istrate