MAREA
Absența ta
mă doare și mă stinge.
Plânge marea,
în valuri crescute
din abisuri crenelate.
Nepăsător,
un stol de pescăruși
pătează cerul.
Sculptează moliciunea dimineții
cu linii ascuțite
în zborul lor suplu și semeț.
LOCUL DIN VIS
a pescăruşilor uitaţi în zbor.
Cu marea scăldată în ochi-mi negri
surâd zglobiu.
Sunt liberă să fiu.
să mă descalţ de griji.
s-ating cu talpa versului
eternitatea unui val.
speranţe adunate
sub orizontul unui val.
Spre țărm,
un grup de pescăruşi
se-agită inutil
şi exersează din văzduh
lectura amprentelor uitate