Mi-e dor de neaua din părul bunicii,
De câmpul alb cu cerbii liberi,
De brazii-nalți ce niciodată uită
Istorii scrise şi ecou de glorii.
Mi-e dor de marea înghețată şi tăcută
De-atâta tumult, ger, de viscol şi ninsori,
De poarta veche şi frumos sculptată
Cu vii legende şi magice comori.
De hora mare şi de oameni de zăpadă
Ce ne-alintau şi ne priveau cu drag
Şi de voioşi copii cu glasuri calde
Ce ne-aduceau colinda străbunilor în dar.
Şi de biserica cea sfântă cu icoane
Ce ne vorbesc despre minuni şi viață,
De clopotele ninse și pline de răsunet
Dar luminate-n noapte de steaua cea aleasă.
De aburii din pâine, de nuci şi mere coapte,
De Moş Ajun bătrânul, de mari şi bune fapte,
De rugăciuni la masă și inimi care bat
Căci Dumnezeu se naște, al Cerului – Împărat.
Autor: Cristina Steliana Mihailovici
Sursa foto: pixabay
