Exclusiv

Oscarul caricaturii în mâinile unui caricaturist român:  interviu cu Marcel Claudiu Morariu, câștigătorul Premiului II

O caricatură care te face să gândești, să zâmbești sau să râzi în hohote este o reușită, indiferent de temă.

Liliana Moldovan (L.M.): Anul acesta ați avut șansa de a câștiga Premiul „Aydın Doğan”, care este considerat „Oscarul caricaturii”. Ce înseamnă această recunoaștere pentru dumneavoastră, ca artist român, într-un domeniu atât de competitiv pe plan național și internațional?

Marcel Claudiu Morariu (M.C.M.): Recompensarea pasiunii mele cu Premiul al II-lea la Concursul Internațional de Caricatură organizat de Fundația Aydın Doğan reprezintă pentru mine un vis împlinit și o mare onoare.
Bucuria este cu atât mai mare cu cât această recunoaștere vine din partea uneia dintre cele mai prestigioase competiții internaționale de profil, cunoscută sub numele de „Oscarul caricaturii”, ajunsă la cea de-a 40-a ediție, la care au participat 528 de artiști profesioniști și amatori din 67 de țări, înscriind în total 1137 de lucrări.
Pentru mine, ca artist român, este o mândrie să știu că mesajul meu este recepționat și apreciat de oameni din întreaga lume. Această distincție confirmă că școala românească de caricatură continuă să fie respectată la nivel mondial. Caricaturiștii români au reprezentat mereu cu cinste țara noastră la marile saloane internaționale și doresc să îi amintesc aici pe maeștrii Constantin Ciosu, Mihai Ignat, Julian Pena PAI, Constantin Pavel, Florian Doru Crihană și Gelu Pascal, toți laureați de-a lungul timpului la competiția organizată de Fundația Aydın Doğan.

L.M.: Ce mesaj transmite caricatura premiată și cum ați ajuns la realizarea ei?
M.C.M.: Organizatorii acestei ediții aniversare au invitat artiștii din întreaga lume să își imagineze cum va arăta lumea peste 40 de ani. Trăim într-o epocă în care schimbarea se produce într-un ritm amețitor. Lumea de astăzi este fundamental diferită de cea de acum 40 de ani și, cu siguranță, cea de peste 40 de ani nu va mai semăna deloc cu aceasta. Desenul meu prezintă un viitor dominat de tehnologie, în care terenurile agricole sunt pregătite să primească circuite integrate în loc de semințe sau răsaduri. Cine va practica agricultura în viitor? Pentru cine și cu ce scop? Va avea specia dominantă nevoie de hrană sau de piese de schimb? Sunt întrebări pe care trebuie să și le pună oamenii pentru a încerca să păstreze echilibrul între om și mașină, între progres și pierderea umanității.

L.M.: Există în palmaresul dvs. de caricaturist și alte distincții pe care le-ați primit și care merită enumerate în acest context?
M.C.M.: Primul premiu primit are mereu o valoare aparte și este o experiență de neuitat. Pentru mine a fost Premiul I la Faza națională a FACS, Secțiunea Caricatură – Petroșani 1989, pe vremea studenției. Acela a fost și primul concurs la care am participat. La competițiile internaționale de caricatură particip din anul 2023, iar Premiul Aydın Doğan din Turcia reprezintă, fără îndoială, „cireașa de pe tort”. Totuși, m-am bucurat și de alte distincții: un Premiu Special în China, un Premiu Special și un Premiu II la Târnăveni, precum și mai multe mențiuni obținute în Cehia, Croația și România. De asemenea multe din lucrările mele s-au calificat în finală la numeroase competiții de profil în Polonia, Croația, Cehia, Kosovo, India, China, Egipt, Indonezia, Iran, Maroc, Turcia și România. Însă cele mai prețioase „distincții” sunt, pentru mine, mesajele și felicitările primite de la colegi și prieteni. Aceste semințe de apreciere înfloresc în sufletul meu și îmi dau energia necesară pentru a continua să desenez.

L.M.: La ce vârstă ați realizat prima caricatură și când ați conștientizat faptul că aveți talentul de a transforma ironia în imagine vizuală?
M.C.M.: Primele caricaturi le-am realizat în liceu. Publicul meu de atunci – fratele și câțiva prieteni – le-au apreciat și m-au încurajat să continui. Cu acele desene am obținut primul meu premiu, iar câțiva ani mai târziu am debutat în presă, publicând în reviste precum „Almanahul Contemporanul”, „Cuvântul Liber”, „24 de Ore Mureșene”, „Integrame și Umor”, „Gura Lumii”, „Mapamond Magazin”, „Supliment World Cup ’94”, „Mono Business”, „Magazin Ilustrat” și „Ambasador”.

L.M.: Sunteți membru în asociații sau cluburi de caricatură?
M.C.M.: Începând din 2023, anul în care am reluat participarea la concursuri naționale și internaționale de caricatură, după o pauză de aproape 25 de ani, am avut bucuria de a cunoaște o mulțime de oameni frumoși și talentați. Am legat prietenii cu artiști, scriitori, poeți, pictori, sculptori și caricaturiști, români și străini, consacrați sau aflați la început de drum. Toți oameni deschiși, cu simțul umorului, care m-au primit cu căldură în diferite grupuri dedicate artelor frumoase și cu care corespondez cu plăcere, mai ales pe rețelele de socializare.

L.M.: Care credeți că ar fi, în rândul caricaturiștilor, tematica cu cel mai mare impact la public : ironiile cu mesaj social sau educațional, subiectele din politica națională și internațională sau temele referitoare la viața de zi cu zi ori din lumea sportului sau a artei?
M.C.M.: Probabil tema politică este cea mai gustată de public, poate pentru că există o prăpastie tot mai adâncă între clasa politică și restul societății, iar umorul devine o supapă prin care ne descărcăm năduful. Dar, dincolo de politică, toate temele din jurul nostru sunt ofertante: viața de zi cu zi, educația, sportul, arta, societatea, tehnologia. Atâta timp cât se pot surprinde și satiriza defectele, ipocrizia, parvenitismul, incoerența sau absurditatea oamenilor simpli, a persoanelor publice, a instituțiilor și a societății în general caricatura își atinge scopul. O caricatură care te face să gândești, să zâmbești sau să râzi în hohote este o reușită, indiferent de temă.

L.M.: Cum poate publicul, care iubește această formă de artă vizuală, să aibă acces la lucrările dvs.? Aveți vreun album publicat ori ați ilustrat cărți de literatură?
M.C.M.: Un album personal este, deocamdată, pe lista mea de proiecte viitoare. Lucrările cu care particip la saloanele naționale și internaționale pot fi vizualizate pe pagina mea de Facebook. Am expus o parte dintre desenele mele în două expoziții personale, una la Târgu Mureș și una la Iernut, iar lucrările mele selectate pentru expozițiile de grup se pot găsi pe site-urile organizatorilor. În ultimii ani, am avut plăcerea să colaborez cu mai mulți autori din cadrul Ligii Scriitorilor din România – Filiala Mureș, ilustrând mai multe volume de proză și poezie, între care: „Stihuri autumnale”, ”Limba noastră cea bătrână”, „Poemele Carolinei”, „Am fost tanchist pe T-55”, „Parohiile din satele Oroiu și Petea”, ”Pragul de piatră al morii”. Cartea cea mai apropiată de sufletul meu rămâne însă „Cuvinte, satiră și politică. Un dicționar al fenomenului politizării societății”, realizată împreună cu bunul meu prieten, scriitorul Cornel Mărginean. Volumul analizează 672 de cuvinte din limba română, iar textul este însoțit de 401 caricaturi semnate de mine, un proiect amplu, care mi-a adus o satisfacție artistică deosebită.

Liliana Moldovan

Related posts

Mircea Dorin Istrate

Liliana Moldovan

Este nevoie în prezent de o nouă critică în literatura română

Liliana Moldovan

Istoria și „Cântecul timpului”, în viziunea lui Nelu UrziceanuIstoria și „Cântecul timpului”,

Liliana Moldovan

Timpul Poeziei!

Liliana Moldovan

SĂRUTA-VOI MÂNA CARE – Doamnei mele învăţătoare

Liliana Moldovan

Cum se reflectă sentimentul apartenenței la neam și limbă în „Trepte peste veacuri” de Luci Trușcă

Liliana Moldovan

Lasă un comentariu

Acest site web folosește cookie-uri pentru a vă îmbunătăți experiența. Vom presupune că sunteți de acord cu acest lucru, dar puteți renunța dacă doriți. This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More

Privacy & Cookies Policy