Surprizele minunate vin „de Sus”, în importanta perioadă Pascală, cu un superb concert la elegant renovata/2021 Biserică Lutherană din Cluj, joi, 17 aprilie 2025. Am fost aici la concerte și piese de teatru de când m-am întors din Germania. Întâmplare?! Nu! Sunt dovezi de magice alinieri astrale. Eram în curtea Teatrului de Păpuși PUCK în vizită la ex-colegi: doi nemți, cu o hartă locală, vorbesc privind dezorientați. Am stat 25 de ani acolo, am mulți prieteni, amintiri plăcute și mă bucur când vorbesc limba marilor filosofi și poeți! Caută Cimitirul Central, s-au rătăcit și au concert în două ore. Orașul meu natal, cu structură centrală medievală, e un labirint: nu e departe, dar le-ar trebui mult să găsească. Vin cu voi, e complicat. Pornim pălăvrăgind / plaudernd: de unde sunt, ce fac eu aici, cum de știu germana… Sunt în cor, au concert și mă invită: Patimile după Matei pentru orgă, soliști și cor de Hans Peter Türk (*1940, Sibiu; și teoretician: Armonia tonal-functională, 2 vol.). Accept entuziast și conștient de stelele aliniate.
Mă schimb de seară specială: frumos renovatul lăcaș (2021, arh. Georg Winkler și Christian Kiermeyer, 1816-29) îmbină armonios stilul baroc cu neoclasic. Interesnt că s-au încorporat în ziduri pietrele din așa-numitul Bastion rotund. Excelentul Caiet de spectacol (RO-D-H, gratuit la intrare/31pag.) are o analiză a cantatei și textul ei, date despre compozitor, interpreți, dirijor, cor. Cele două orgi (cea mare la etaj) restaurate arată superb futuristic în combinația alb-auriu-argintiu.
H. P. Türk, după Liceul de muzică Brasov, absolvă Academia de Muzică „G. Dima” Cluj – compozitie Prof. Sigismund Todută. Are creații simfonice și vocal-simfonice, corale, camerale și muzică de film unde îmbină stilul clasic cu un complex melos modern și folcloric transilvan. E onorat cu premii ale Academiei Române și în străinatate. Ca profesor la Conservatorul clujean are o laborioasă activitate muzicologică fiind și fondator de presitigioase asociații: Academia BACH și Fundatia „S. Toduță”.
Lucrarea în trei părți – Isus la Pilat, Moartea, Înmormântarea – e un emoționant-empatic dialog dramatic susținut de Corul Universității de Muzică Bisericească Dresden și artiștii soliști Jana Büchner – soprană / Maria Magdalena, Sylvia Irmen – alto / Maria, Michael Schaffrath – tenor Matei, polonezul Zbigniew Stepniak – bas / Pilat secundați de soliștii corului Bernhard Vetter – tenor, Joseph Klötzer – bariton / Isus, Manuel Rotter – bas / Iuda și Felix Borman – bas / Ieremia. Plus interpetarea perfectă a unei grele partituri de orgă cu poloneza Miroslawa Cieślak. La pupitru a condus Stephan Lennig, cu măiestrie, complexul op.
Michael Schaffnath / Matei preia partitura vechilor aezi eleni (în pelegrinaj povestind, în versuri, istoriile extraordinare ale Zeilor, Eroilor, Iliada și Odiseea…) și relatează în stilul lor cântat. Impresionantul cor (50!) preia rolul celuiantic/Instanța etică. Punctez calitățile acestui opus de anvergură încununat cu Premiul de Compozițe al Uniunii Compozitorilor 2008. E un armonios continuu dialog între cor, povestitor, orgă și soliști ce se întregesc reciproc într-o dramă cu un climax muzical bine dozat, contrapunctat inteligent cu momente sacral-spirituale ori pline de emoții empatice. Tânăra Miroslawa Cieślak a încântat publicul cu o uimitoare stăpânire a dificilui instrument demonstrând, în funcție de partitură, că poate trece cu eleganță și ușurință de la puternice și grave tonuri ca de tunet, la evanescențe demne de o măiastră vioară. Corul are superbe volute de admirație și tristețe, tragism și speranță. Soprana Jana Büchner încântă publicul cu un timbru cald-cristalin, tenorul Michael Schaffrath ne convinge ca un Matei devotat Mentorului, însă neputincios martor al tragediei, iar Zbigniew Stepniak / Pilat uimește prin calitățile timbrale de bas.
Evidențiem altista Sylvia Irmen / Maria cu empatica interpretare de mare finețe, neostentativ, delicat suferind crunta tragedie a oricărei mame. Timbrul ei cald-matern reverberează dureros amar în sufletul publicului culminând cu bocetul simplu cântat-îngânat fără cuvinte la moartea Fiului iubit. De remarcat și complexitatea polifonică a discursului melodic coral cu surpinzătoare inserții dodecafonice pe o celestă bază Handel-iană și dialogurile în care „grupurile” se întrepătrund șli suprapun într-un inefabil sentiment spiritual. La final, subliniez, din nou, excelența organistei Miroslawa Cieślak: partitura de mare forță și complexitate a compozitorului de excepție Hans Peter Türk îi permite să exceleze în sincreza clasic-baroc și (surprinzător) modern de moog-synthesizer pop-rock psihedelic! N-au lipsit emoționante impresiuni Debussy-ene și de folclor românesc.
Un Finale Maiestuoso bas-baritonal la orgă vibrează în publicul încântat de spectacolul de excepție, izbucnind apoi în prelungite aplauze garnisite cu deplin meritate Bravou-ri.
© Eugen Cojocaru
