Decembrie, un timp special

Motto: “Un om poate să moară, o națiune poate să se ridice și să cadă, dar o idee continuă să trăiască.” John F. Kennedy

Istoria fiecărei națiuni include momente de triumf, sărbătoare, disperare și răscruce. Istoria românilor începe în urmă cu 1900 ani și este dăltuită în piatra Columnei lui Traian, la Roma, care comemorează Războaiele Dacice. O minune a timpului său, Columna a supraviețuit aproape intactă, ca o mărturie a identității noastre latine.

Pentru români, luna decembrie are o semnificație aparte. Este un timp al triumfului, deoarece la 1 Decembrie 1918 statul modern român și-a atins granițele sale naturale, împlinind visul de veacuri de a reuni toate provinciile istorice locuite de români.

1918 a fost un an de răscruce în Europa: a însemnat sfârșitul Primului Război Mondial, prăbușirea a patru imperii și apariția a 12 noi state independente, în timp ce 15 țări și-au desăvârșit unitatea națională. Inspirându-se din principiul autodeterminării popoarelor, enunțat de președintele american Widrow Wilson la 11 februarie 1918 (“Aspirațiile naționale trebuie respectate; de acum înainte oamenii pot fi conduși și guvernați doar pe baza propriului lor consimțământ. Autodeterminarea nu este o simplă frază; ea este un principiu imperativ de acțiune.”), la 27 martie 1918 Basarabia (parte a Principatului medieval Modova, anexată de Imperiul Rus în 1812) a proclamat unirea cu Regatul României. La 28 noiembrie 1918, Bucovina (parte istorică a Principatului Moldova, anexată de Imperiul Habsburgic în 1774) a votat și ea unirea.

Apoi, la 1 Decembrie 1918, românii din Transilvania, care formau majoritatea absolută a populației acestei provincii (Fenyes Elek, un statistician maghiar din secolul al XIX-lea, estima în anul 1842 că românii reprezentau 62,3% din populația totală a Transilvaniei), au votat, de asemenea, unirea cu România. La 14 decembrie 1918, în fața delegației transilvănene care prezentase Regelui Ferdinand I al României Actul Unirii, Prim-ministrul Ion I. C. Brătianu spunea: “Vă așteptăm de 1000 de ani și ați venit ca să nu ne mai despărțim niciodată!” La 15 decembrie 1918 reprezentanții sașilor transilvăneni au aprobat și ei actul unirii, iar la 19 februarie 1919 baronul Joseph Fay, vorbind în Parlamentul de la București în numele secuilor din Transilvania, a exprimat sprijinul acestora pentru unirea cu Regatul României. Se împlinea, astfel, “Marea Unire”, iar 1 Decembrie este astăzi Ziua Națională a României.

Un timp al disperării a început la 30 decembrie 1947, când Regele Mihai a fost silit să abdice, iar pentru următorii 42 de ani România s-a aflat în blocul comunist. Un alt moment de răscruce s-a petrecut la 22 decembrie 1989, cand o revoltă populară generală a răsturnat regimul comunist, iar țara a revenit la democrație. După Revoluția din decembrie 1989, România și-a stabilit ca prioritate fundamentală integrarea în structurile europene și euro-atlantice. Au urmat aderarea la Consiliul Europei, în octombrie 1993 și la NATO, în martie 2004. La 17 decembrie 2004, la reuniunea de la Bruxelles a Consiliului European, România a finalizat negocierile de aderare cu Uniunea Europeană, deschizând astfel calea spre statutul de membru al UE, obținut la 1 ianuarie 2007.

Sărbătorind Ziua Națională, ne amintim că idealul unității naționale s-a hrănit din lupta și sacrificiul unui șir lung de generații: de la unirea celor trei principate române înfăptuită de Mihai Viteazul la 1600, la generația revoluției de la 1848 – cu Nicolae Bălcescu, Alexandru Ioan Cuza și Avram Iancu (prin Legea 223/2023, 2024 a fost instituit “Anul Avram Iancu”) -, la Unirea Principatelor Române de la 24 ianuarie 1859 și declarația ministrului român de Externe Mihail Kogălniceanu, în Parlamentul de la București, de la 9 mai 1877 („Suntem independenți, suntem o națiune de sine stătătoare!”), care marca începutul Războiului de Independență, la participarea în Primul Război Mondial în care au luptat 800.000 militari români, iar 335.706 dintre ei au plătit prețul suprem (130.000 civili români și-au pierdut, de asemenea, viața), culminând cu Marea Unire de la 1 Decembrie 1918.

Pentru același ideal al reîntregirii, România a participat în cel de-al Doilea Război Mondial, atât în Campania din Est, cât și în cea din Vest. Cifrele oficiale prezentate de delegația română la Conferința de pace de la Paris din 1946 arată că, în a doua conflagrație mondială, armata română a pierdut 794.562 militari (morți, răniți și dispăruți), la care se adaugă 64.000 civili. 538.500 militari români au luptat împotriva puterilor Axei, ceea ce plasează România pe locul patru, după URSS, Statele Unite și Marea Britanie, din punct de vedere al contribuției la victoria împotriva fascismului. Alți 5.205 români au murit sau au fost răniți în Revoluția din decembrie 1989. România democrată s-a clădit pe jertfa lor.

Începând cu 1992, la fiecare patru sau cinci ani, luna decembrie este și un timp al politicii în România, datorită alegerilor parlamentare și prezidențiale. În 2024, alegerile pentru Parlament au loc pe 1 decembrie, turul doi al alegerilor prezidențiale este pe 8 decembrie, iar instalarea Președintelui nou-ales va avea loc pe 22 decembrie, în aceeași zi în care, în urmă cu 35 ani, în București se declanșa revoluția anticomunistă. Istoria se joacă uneori cu cifrele.

Decembrie are o semnificație aparte și pentru cooperarea internațională. La 10 decembrie 1948 Adunarea Generală a ONU a proclamat Declarația Universală a Drepturilor Omului, la 14 decembrie 1955 România devenea membră a Organizației Națiunilor Unite, iar câteva convenții importante ale ONU au fost adoptate în luna decembrie: 10 decembrie 1982 – Convenția ONU privind Dreptul Mării; 13 decembrie 2006 – Convenția ONU privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități; 12 decembrie 2015 – Acordul de la Paris, tratat internațional cu forță juridică obligatorie al cărui obiectiv este “de a opri creșterea încălzirii globale sub nivelul de 2 grade Celsius, raportat la perioada pre-industrială”. Consiliul Europei a adoptat, la 19 decembrie 1954, Convenția Culturală Europeană, cu scopul “de a dezvolta înțelegerea între popoarele Europei și aprecierea reciprocă a diversității lor culturale”.   

Dar luna decembrie reprezintă și timpul sărbătoririi Crăciunului, iar puține sunt popoarele care au păstrat nealterate tradiții fascinante venind din negura vremurilor, asa cum o fac românii vreme de 19 secole, de când Sfântul Apostol Andrei a venit pe teritoriul României de astăzi și i-a creștinat pe strămoșii noștri.

Profesorul Yuval Noah Harari (autorul “Homo Deus: A Brief History Tomorrow”), spunea că: “Promovarea intereselor naționale necesită atât patriotism cât și cooperare globală, iar între cele două concepte nu există contradicție. Naționalism înseamnă să îți iubești compatrioții, iar în secolul XXI, pentru a proteja siguranța și viitorul compatrioților tăi, trebuie să cooperezi cu străinii. Deci, în secolul XXI, cei care sunt buni naționaliști trebuie să fie și globaliști. Globalism înseamnă un angajament în favoarea unor reguli globale, reguli care nu neagă unicitatea fiecărei națiuni, ci doar reglementează relațiile dintre națiuni.”  

Romania este al 6-lea stat ca mărime geografică și populație în UE, al 10-lea în NATO și un contributor semnificativ la securitatea colectivă a Alianței Nord-Atlantice. Este un spațiu de prosperitate ce inspiră încredere. Henry Kissinger considera că: “Nicio politică externă, oricât de ingenioasă ar fi, nu are nicio șansă de succes dacă este concepută în mințile câtorva oameni și nu se regăsește în inima nimănui”.

Cuvintele sale exprimă astăzi același adevăr ca atunci când au fost rostite. În contextul multiplicării și interconectării provocărilor internaționale, configurația actuală a politicii externe a României se bazează pe triada formată din statutul său de membru al UE și NATO și parteneriatul strategic cu Statele Unite ale Americii, simultan cu promovarea stabilității și securității regionale și globale, cu susținerea dreptului internațional, drepturilor omului și multilateralismului eficient. Este o politică externă fundamentată pe consens național, predictibilă, coerentă, ancorată în valorile și ideile democrației, pentru că mai puternică decât armele și banii este puterea ideilor.

De Ziua Națională, La Mulți Ani României și tuturor românilor, oriunde s-ar afla!

Strasbourg, 1 Decembrie 2024

                                                                                                                        Dr. Ion I. Jinga

Notă: Opiniile exprimate în acest articol nu angajează poziția oficială a autorului.