Ca un dar de MĂRȚIȘOR – poezii oferite doamnelor și domnișoarelor de Mircea Dorin Istrate

SMERELNIC GHIOCEL

Ieșit-a din zăpadă-nspre lumină
Un ghiocel smerelnic, curat și fără vină,
El fi-va-l primăverii mărțișor
Ce-a adunat speranțe și mult dor
Și-acuma irizând văpăi de soare,
Stă prins pe bluza une,i domnișoare.
***
Ce mândră-i ea de-acum și fericită
Că cineva-i cu gând la ea, și că-i iubită
De-un suflet bun, smerit, ce se-nfioară
Și-acuma cum îmi fosta-ntâia oară,
Când ochii ei ca două viorele
Mi l-au topit în doruri lungi și grele.
***
Vedeți cum albii ceea ghiocei
Trezesc simțirea-n cruzii tinerei,
Iar la acei ajunși, mai întomnați,
Când dăruiesc, au ochi-nlăcrimați,
Gândind de cu a fost demult, odată,
Când întâlnit-au ochi, de dragă fată……
***
De ce nu-mi dai Tu Doamne, că Tu poți,
Trecuții ani ai tinereții toți,
Să dau la fiecare fată ghiocei,
Să se-ndrăgească ceia tinerei,
Să simt-a primăverii-nfiorare
În inimă și-n simțuri, fiecare.

CHIAR VINE

S-a topit, încă de-aseară, orice urmă de zăpadă,
Iar pe dealuri, lunci și crânguri, a-nceput să mi se vadă
Ghioceii, lăcrămiore, ce-s de-acuma pâlcuri, pâlcuri,
Iar lăstarii din pometuri stau de-acum să spargă muguri.
***
De atâtea mii milenii pe-astă humă pământească
Se rotesc la nesfârșituri, după legea cea cerească,
Nu doar globul meu de tină, ci și cele anotimpuri
Ce se-nnoadă înte ele din a haosului timpuri.
***
Mâine, de va fi ca astăzi, soare cald și-ntoate bine,
Să fiți siguri de acuma cum că primăvara vine,
Și de vreți să îi dăm slavă, să vă puneți fiecare
La rever ori butonieră, ghiocei sau lăcrămioare.
***
Să ne știm uni cu alți că ne bucurăm de viață,
Că dorim, vină schimbarea, chiar de mâine dimineață,
Cu dorințe și speranțe că-n ăst an va fi mai bine,
De cât fost-a-n ceialalți, pentru voi și pentru mine

Mircea Dorin Istrate