Cusute cu ață
Minciuni ce ne toarnă grămadă
Cusute-s cu ață de ghips
Plâng plopii și prunii-n ogradă
De-atâta fațadă și clips
Credulii mai cred încă-n basme
Cu viruși ce-atacă rebeli
Poporul se zbate în spasme
De știri îmbrăcate-n scrobeli
Și-n tâmpă încredere oarbă
Ne cred înrobiți de intruși
Ca mintea opac să absoarbă
Frică, doar ca să fim distruși
Dar nu se așteaptă vreodată
Să zburde la suprafață
Orori ce-s cu fața brodată
Ce-au fost cusute cu ață.
Josnicie
Libertatea nu-i monedă
Să o dai să o preschimbi
Câștigată-i și-o posedă
Neamuri de felurite limbi
Nu ne puteți cumpăra
Dreptul la sănătate
Și nu ne știți astâmpăra
Dorul de rudele plecate
Sunteți vânduți la tirani
Vă credeți suflete deștepte
Dar nu-ți putea cu acei bani
Să cumpărați a vieții trepte.
Pleca-veți către veșnicie
Odată cu întreg norodul
Dar într-a voastră josnicie
Credeți că veți plăti IRODUL.
Neputincioși și lași
Războiul voințelor se aprinde
Doldora sună galbeni în buzunar
Iar bogăția vrerea o cuprinde
Și moare vitejia celui temerar
Libertatea-i pusă-n lanț de pace
Cu zale de cuvinte stă legată
Și luptă greu credința care tace
În sufletele triste,…speriată
Dreptatea-i strâmbă pentru nevoiași
Și-i o croială dreaptă pentru farisei
Suntem doar bieți neputincioși și lași
Și-n jugul nedreptăților zâmbim atei.
Pe altarul durerii
Nebuni suntem astăzi cu pacea în mână
Prin vorbe și trucuri suntem timorați
Ne plâng toți strămoșii din țara străbună
Ajuns-am nevrednici, cândva eram frați.
Pe-altarul durerii jerfindu-se clipa
Se tânguie-n șoapte și lacrimi de dor
Dar unde ni-i vrerea? Zdrobită-i aripa?
Grotesc ni-i lovită de-un ieftin topor.
Și-ncearcă, se zbate și iară oftează
Vândută-i puterii cu chipul de zeu
Dorința există dar totuși nu-i brează
Încinsă-i în focul viu de Prometeu
O zi iarăși trece și iarăși o noapte.
Pe ceruri divine porți iar se deschid
Și încă un suflet mai pleacă în șoapte
De vreri ce-ntr-o eternitate se-nchid.
Preschimbare în bine
Plecați voi diavoli cu răutate
Fugind cǎtre veștedele câmpii
Ucis-ați totul cu greutate
Și cu însângerate terapii.
De vă aude Dumnezeu cel sfânt.
Dreptatea din cer să o coboare
Și facă-vă frunze căzute-n vânt
Spre alte vremuri călătoare.
Şi ca să dispăreți de pe pământ
Șacali ce otravă ne răspândiți
Vă rupă satanicul legământ
Şi la bunătate fiți osândiți !
Să mă iubești!
Să mă iubești cu dragoste nebună
Când fi-vom de nevoi loviți…
Şi cu dragoste să-mi întinzi o mână
Oricât am fi de chinuiți…
Mereu să îți păstrezi la fel iubirea
Din sufletul tău blând și bun
Oricât de tristă ar fi răscolirea
Tu, să m-adori ca un nebun!
Și dacă plec cumva din întâmplare
Să știi… c-am fost… deosebiți
Că te-am iubit oricând la fel de tare
Chiar şi-atunci când am fost lipsiți
Să mă iubești și dincolo de lume
Te-oi aștepta… pân-ai să vii…
Scriindu-ți numele pe nori de spume
La fel de-ndrăgostit să-mi fii!
Dreptul fundamental
Cu câtă nonșalanță ni se vinde
Otrava ” fericirii” pe cântar
Și parcă nimenea nu-i poate prinde
Pe greii vremii-n laț în galantar
Să-i prindă la fix cu ocaua mică.
Căci sensul vieții vor a preschimba
De nimenea-n lume ei nu au frică
Crezând că legea firii-o pot schimba
Și chiar dacă ar fi să fie așa.
Chiar de imposibilul se poate
Planeta tot n-o vor putea detașa
Prin Univers vrând ca să înoate
Dar jocul acesta le va fi fatal.
Căci omenirea vor să o-ngroape
Și dreptul nostru sfânt și fundamental
Din neguri are să se dezgroape!
Lagărul arlechinilor
Bieți arlechini strâmbi de răutate
Distrug pământul cel nesemănat
Dorind s-aducă foamete-n state
Iar traiul nostru-i zilnic amânat.
Se zbat să inchidă minți deștepte
Pe cei ce sunt curajoși și vorbesc
Dar nicidecum nu o să se-aștepte
Că oamenii cei mulți se si trezesc
Căci au închis în lagăre amare
Voința și dreptatea ce-o aveau
Din adormiri vǎd venind în zare
Vitejii care până ieri dormeau.
Venit-am să rămânem pe Pământ!
Valorile întoarse-s strâmb de corbi
Nu-i drept ceea ce fostu-ne-a cândva
Azi, să fim ignoranți… și să fim orbi
ASTA-I… ce ni se cere-n lumea rea!
Să nu-ndrăznim să ne-nvățăm copiii
Că mama-i numai UNA, suflet sfânt
Veni-vor EI… să le-explice puștimii
Că mama nu-i decât un om mai blând.
Independența… de-ați alege GENUL
Iar ce-a lăsat doar bunul Dumnezeu
Sǎ le-aruncăm,… suindu-ne în trenul
Roboților gonind c-un pas de-ATEU.
Să îngropăm pe veci al familiei nimb
Bărbații-n fustă și cu tocuri asortați
Femeia doar un OBIECT de schimb
Iarǎ COPIII, vor să fie… importați!
Bolnavii-și fac palatele din sânge
Iar disperarea URLǍ-N trupul lor
Că în cirezi de boi vor a ne strânge
Să tragem JUGUL distructiv, ei vor
Dar nu-nțeleg sărmanii de boieri
Că sufletului n-ai să-i pui cătușe
Cǎci noi avem palate SUS, în cer
Şi-acolo nu e LOC pentru căpușe!
Chiar viața de ne-o veți lua la toți
N-o să vă fie nici de-o BOGǍŢIE
Căci CALEA sfântă nu e pentru hoți
Și-n iad veți fierbe toți pentru vecie
Voi nu puteți credința a ne frânge
Și oricât veți încerca a ne zdrobi
Veni-va peste voi POTOP de sânge
Flăcările din INFERN, vă vor sluți!
Și-oricât ați dori să ne preschimbați
De-n zale grele-nchideți crezul sfânt
Ne vom TREZI cu toții, tați și frați
Venit-am să rămânem pe PǍMÂNT!
Tabla de șah
Gânduri îmi joacă pe tabla de șah
Cerând minții s-aștepte o clipă
S-aduc de îndată un almanah
Să văd a globaliștilor echipă
Mă-ncumet să caut și mai zăresc
Trecuți sunt toți frumos pe lista lor
Și-ncep să înțeleg cum ne stârnesc
Că-s unul ș-același temut topor
Și tabla de șah se tot golește
Pionii-s luați pe sus și-arestați
Iar regina pe tablǎ-mi șoptește
Nebunul a scăpat să mi-l predați!
Drumeți în nebunie
Poate cǎ drumul e lung sau e scurt
Cât mai contează, cine să mai știe
De-i mai trăi o zi… din acest furt
Să-ti iei pe furiș o clipă, să-ți fie
Un modest culcuș pe-o seară, un cort
Aceeaşi drumeți… într-o nebunie…
Căci ce-nseamnă ca să visezi clipa
Când prezentul ți-este încă prea incert
Nici nu-i aptă să mai zburde-aripa
Și-atârnă tacită, bolnavă, inert
Pândind-o …depărtându-se gripa…
Ce-i cântăreață-ntr-un malefic concert
Nebunii se-ntrec în curse de foc
Și-alunecă banii murdari în zadar
Se-ncinge folia și totu-i un joc
Atât de perfid,opresiv și murdar
Ce roata învârte bătând pe loc
Acelaşi ac pe un nebunesc radar.
Balans poetic
De crezi că sunt vreo-nchipuire
Vino și scrie tu în locul meu
Hai pune-mi cărțile-n privire
Si să ne măsurăm harul de zeu.
Avem cu toții loc pe pământ
Iar eu nu fac și desfac destine
Celor cărora nu le cade bine
Să plece-n alte locuri ce mai sunt
Nu-mi pasă cine ești biet cârpaci
Căci slova mea n-ai cum să o-nțelegi
N-ai simțăminte, ești doar un vraci
Ce nu știi să iubești sau să oftezi
Eu nu-mi pun slovele pe-al tău dans
Și versul meu profund nu-ți dăruiesc
Te-ntrebi mereu, blocat în suspans
Cum versurile mele-n mine cresc?!
Nu sunt zei
Nimic din tot ce a fost n-o să mai fie
Bieți saltimbanci vă credeți permanenți
Voi ritmul tobei îl cântați din prostie
Dar la muzică, ați fost repetenți.
Și gluma se-ngroașă grotesc fără milă
Și burți ce-s flămânde se ghiftuiesc
Dar timpul tot va cerne chiar și din silă
Privind bufonii ce se smiorcǎiesc
Cădea-vor în plase tocmite cu vrere
Ce-i ce crezut-au c-au forță de zmei
Veni-va o vreme de tristă plăcere
Când vor înțelege că nu sunt zei!
Drept de plecare
Nebunii închiși între ziduri
Râd, bieții se cred copăcei
Cuprinși sunt de aprige friguri
Sar ca și niște gândăcei
Și nimenea nu-i ca să-i vadă
Dar fața în mască-și ascund
Se tem din văzduh să nu cadă
Viruși ce-i pot lovi profund
Și frica crește ca nebuna
Și înc-o pastilǎ primesc
Căci nu ajunge numai una
Și drept de plecare primesc.
Bieți arlechini
Se-ncolonează gândurile rele
Ce vă străbat focuri din priviri
De-atâta gelozie și invidii grele
V-ați transformat în biete otrăviri
Curg fluvii de ironice versete
Ce cântăresc în ele întinată ură
Pe splaiul gri al bietelor cuplete
Crește-o înveninată bătătură
Şi fără de zăbavă vă întreceți
Să murdăriți creația divină
Dar veți plăti și-o să petreceți
Ani negri, mulți şi fără lumină
Vremea venit-a să vă-ntoarcă
Sabia cu tăișul sǎu, către voi
Bieți arlechini bătuți de soartă
V-așteaptă carul tras de boi!
Căci scena vieți-i pentru bine
Și răul TOT va fi curmat
Voi viermi ce sunteți plini de sine
Culege-veți ce-ați semănat !
Porti inchise
Pleacă la ceruri sufletele toate
Căci molima-i culege din mers
Și nimeni s-o oprească nu poate
Plângem și ne rugăm în vers
Bolnave minți întoxică poporul
Vor taxe pentru aer să plătim
Departe mamelor le plânge dorul
Și-n singurare vor ca să trăim
Degeaba-nchideți porți cu zale
Ne-nchideți trupul între ziduri seci
Dar sufletului nu-i poți sta în cale
Și zburdă pe-ale Universului poteci
Nu-s lanțuri ca să ne legați credința
Nici înfierați în beciurile reci
Sunteți doar zmei ce-și vând neputința
Și-n gândurile voastre-s monștrii,zeci
Aripa sufletului nu o puteți reteza
Chiar de-om pleca spre nemurire
Spre Rai să ne urmați nu-ți cuteza
Acolo unde-i blândă pace și iubire.
Greii lumii vând gogoși
Greii lumii azi vând gogoși
Pe-o tarabă, pe o stradă
Oamenii-s tot mai arțăgoși
Vor paradă pe-autostradă
Și se-mping si dau din coate
Să apuce-o-mbucătură
Că sunt goale se prea poate
Dă bine la-ncrengătură
Ce contează ce-i în mațe
Ce se vede-i ce contează
Nu contează nici în brațe
Cu ce ei te injectează
Ce se vede-i strălucirea
Care te-orbește fermecat
Ascunzând nenorocirea
Ce-n gogoși au amestecat!
Umbre moi
De-atâta neputință adormim subit
Pe fundul mării ce cu greu apasă
Și zac grămadă, cheile în glas tacit
Ne cheamă parcă:Hai veniți acasă!
Ne adoarme nesimțirea în trăire
Si ne-a amorțit voința în priviri
Și ne spunem șoapte mute în neștire
Bieți mimi orbecăind prin nişte trăiri
Cǎ nu știm ce vrem sau știm abea puțin
Şi am vrea să facă alții pentru noi
Cred cǎ ne place locul de la mezanin
Trimițând în față niște umbre moi!
Iartă-i Tu,Doamne!
Iartă-i Tu, Doamne că nu știu
Într-un nor de neputință
Și-n sufletul care-i pustiu
Nu mai au pic de credință
Căci s-au lepădat de tine
Fără s-aibă cunoștință
Crezând că și-așa e bine
Fără dram de conștiință
Și-n vâltoarea lor nebună
Au pierdut din umilință
Răului cântând în strună
Fără strop de pocăință
Și sunt la casa de nebuni
C-un suflet întristat îți scriu
Nu-şi amintesc nici de străbuni
Iartă-i Tu, Doamne că nu știu!
Demni pentru vecie
Vindecați de neputință
Fi-veți voi oameni stăpâni
Și-ntr-un lan de biruință
Veți săpa cerești fântâni
Nu-i credință să nu ceară
Cumpătare să-i aduci
Nici știință să nu doară
Când la vale o apuci
Fiți voi oameni de-omenie
Vrednici pe al vieții drum
Nu lăsați umanitatea
Ca să se transforme-n fum
Rupeți lanțuri de sclavie
Și -n dreptate să luptăm
Să fiți demni pentru vecie,
Moștenire s-o lăsăm!
Într-o zi
Sufletul în spume plânge
Triste vremuri bat pribeag
Urme de noroi… și sânge
Văd c-au înflorit în prag
Căci ne lovirăm de un hop
Și crezut-am că nu-i greu
Dar înaintând… peste stop
Dădurăm din greu în greu
Păcat că nu-i cu putință
Soarta s-o mai poți opri
Că-i sculptată-n conștiință
Luptând, răul va spori…
Voi popoare să nu plângeți
Iar credința s-o păstrați
Într-o zi o să vă strângeți
Și-o să redeveniți frați!
Inimi unite pentru libertate
Nicicând n-aș fi crezut că va să vie
Un timp în care noi să ne unim
Poporu-i prea sătul, plin de furie
Spre Parlament cu toții noi pornim
CANADA noastră dragă este una
Unind provincii de la vest la est
Spre libertate ne purtăm cununa
Scandând același imn și manifest
Trecură ani tot așteptând finalul
Ce nu voia nicicând să mai apară
Sclavi să ne faceți v-a fost idealul
Dar forța noastră-i una pentru țară
Nicicând această țară n-a luptat
Mai mult și mai intens spre libertate
Uniți cu toți ne-am strâns într-un oftat
Într-un convoi, inimi și bunătate
Prin frigul iernii spiritul răzbate
Și -un lanț de camioane se adună
Ce vin din patru zări cu fermitate
Tiranii și trufia, se dărâmă
Și-mi saltă inima voios în piept
Sunt mândră de popor întâia oară
Căci n-am știut să fie bun și drept
Nu l-am văzut prea cald odinioară
Dar greutățile ne-au adunat
Iată s-a trezit poporul cel tăcut
Și strigă azi cu glasu-i dezghețat
Jos dictatura! Destul rău ne-ați făcut!
Ne-ați segregat și ne-ați ținut în casă
Departe de familii și copii
Voi monștri o să stați pe veci la masă
Însingurați să fiți printre cei vii!
Și forța noastră astăzi va înfrânge
Tot răul ce cu silă l-ați zidit
Și bunătatea pură va învinge
Căci inimile toate le-am unit!
Vânduți în mondială piață
Peste ape-nvolburate
plânge sufletu-mi pribeag
Să mai cânte nu mai poate,
plânge-n van!
Și-n poiana ce odată
avea aerul dulceag
Plânge glia,
plâng toți prunii, an de an!
La fereastră stă și-așteaptă
o măicuță ostenită
Bolnavă și singurică,
înc-un an și înc-un an
Sufletul să-mi fugă plânge
către glia-nțelenită
Dar molima-n spate strânge..
ca un bolovan.
De departe strigǎ cerul
și cu îngerii în cor:
-Nu vă temeți de osânda
ce-o trimite Dumnezeu
Ce faceți cu tot poporul
și cu mamele ce mor?
(Și cu greața ce-i cuprinde
râd c-un râs de cimpanzeu)
-Voi ce vindeți astăzi lumea,
de o mamă-ați fost născuți
Nu vă plânge-n suflet gândul
c-ați putea fi chiar și voi
Căci puterea astăzi râde,
sunteți arhicunoscuți,
Dar de mâine, nu se știe…
de-ți ajunge în nevoi.
Și-ntr-o parte-ntorc privirea,
ignorând întreg poporul
Și tot râd c-un râs nebun,
despre oameni, …despre viață:
-Doar o gloată de tâmpiți
ce pe mări își plimbă dorul
Să priceapă că-s vânduți,
într-o mondială piață!
Voi politruci și bieți atei
Voi politruci și voi bieți atei
Crezut-ați că sunteți niște zei
Că nimeni n-o să vă oprească
Din nebunia diavolească…
Păcatul l-ați pus să-nflorească
Iar nefirescul să rodească
Vă temeți de-o apocalipsă?
Dar sufletele vă sunt lipsă!
Nu-i loc de tânguiri tardive
Tot suspinând oft-uri de dive
Căci tot ce-a fost n-o să mai fie
Nici bogății… și nici trufie…
Veți fi egali cu-ntreg poporul
Ce-și plânge surd în noapte dorul
Căci ce-ați zidit cu-atâta sânge
În zid și zale vă va strânge…
Furia ce-ați sădit vă roadă
Si nimenea să nu vă creadă
Voi politruci și voi bieți atei
Ascundeți-vă! Veni-vor Ei!
Veni-va lege nouă pe Pământ!
Că suntemMULŢI ne strigă-n gura mare
Și că aici sub soare nu-i loc pe pământ
Războaie ar vrea să-nceapă, strigă tare
Curând veni-va LEGE nouă pe Pământ!
Voi cei MULŢI nedoriti pricepeți îndată
Că vocea noastră-i UNA si n-o pot opri
Și GRIJA zilnică ce-i tot mai timorată
Cu alte noi INVENŢII vor dori a asupri!
Și-n cimitire se-nmulțesc MORMINTE
Căci LOC sub soare NU E pentru toți
Dar sus în RAI sunt locurile SFINTE
Ce-s pentru cei BUNI ,nu-s pentru hoți
Și-n frica lor de LEGEA cea divină
Găsi-vor niste SCUZE jalnice de-atei
Voi să rămâneți DREPŢI și fără vină
Căci CEASUL morții sună pentru ei.
Și-n timp ce alte MOJICII prepară
Să facem PACE sfântă pe pământ
Domnul cel Sfânt din CER coboară
Ca sa ADUCǍ lege nouă pe Pământ!
MIHAELA CD
