Cartea de debut a Laurei Ilinca reprezintă o poveste de dragoste între doi tineri puși de la bun început sub semnul unei relații imposibile, prin tot ceea ce îi unește și-i dezbină în același timp: vârstă, stil de viață, statut, experiențe.
Este un roman despre evoluția psiho-fiziologică de la adolescent la adult, despre dezvoltarea și înflorirea emoțională a unui tânăr de 19 ani, dar și despre maturizarea interioară a celei de care se îndrăgostește, mai mare ca vârstă, pe alocuri mai experimentată, în realitate amândoi la fel de fragili sufletește, sensibili, nepregătiți pentru tumultul de emoții dintre ei, aparent un joc. Titlul, șocant prin forța îndemnului pe care-l transmite, nu este nici pe departe o aluzie la vreo deviere psihică sau comportamentală, cum s-ar crede la primul impact. El reprezintă o metaforă a lucrului interzis, a relației imposibile pe care cei doi încearcă să o trăiască, în ciuda obstacolelor reale sau mentale ce o amenință, rujul fiind simbolul provocării, al dragostei care le apare în cale tulburându-le viețile pentru totdeauna.
Povestea se adresează unui public divers, începând cu adolescența, până la cea mai îndepărtată vârstă a cuiva dornic să se delecteze cu profunzimea și sensibilitatea unor trăiri neașteptate și sortite, aparent, neîmplinirii. Pe fondul iubirii răvășitoare dintre Ana și Mag, se împletesc fire narative diferite și personaje construite fin, dar solid. Astfel, adolescenta Ema sau Costin, prietenul cel mai bun al lui Mag, Mihnea, fostul iubit al Anei, ca și Gilda, prostituata pe care cei doi tineri elevi din Seminar o împart la unmoment dat, apar toate în raport cu protagoniștii. Rolul lor literar este, negreșit, realizarea tabloului celui mai potrivit al experiențelor diverse din viața unui individ, cerute de procesul de adaptare la o nouă etapă de viață și maturizare. Fiecare îi învață, așadar, pe Ana și Mag ceva important, imperios necesar desăvârșirii lor spirituale pe Pământ.
Acolo unde iubirea lor ascunsă în cele mai adânci colțuri ale sufletului se teme să se recunoască în ochii celuilalt, intervine jocul hazardului printr-o stratagemă neașteptată a vieții, menită să-i apropie când niciunul nu credea ca ar fi fost posibil… Să fi fost legea atracției care îl trimite pe Mag în casa Anei sub cu totul alt pretext, sau destinul, ce se încăpățânează să străbată după refuzul tinerei? Să fi fost mai degrabă Dumnezeu, singurul care știa că le era menit, cel care rămâne, conform citatului, cea mai frumoasă coincidență anonimă? Și oare, dacă le-a fost menit, vor putea trăi ei această poveste impetuoasă, fascinați și speriați în același timp, de ceea ce li se întâmpla? Vor putea ei să depășească toate barierele reale și mai ales mentale pentru a perpetua acea irepetabilă și imensă fericire trăită în câteva zile câți alții într-o viață?
O poveste firească despre uman, despre emoții, despre normalitatea fiecăruia care nu întotdeauna este a tuturor, o poveste despre prejudecăți și despre norme ale societății… Va învinge dragostea tot acest hățiș de trebuie și nu trebuie, va reuși ea să se ridice deasupra mentalului colectiv, crezând doar în propria forță ? Sau va merge fiecare pe drumul lui, căutându-se de fiecare dată și mereu, în toate ființele ce le vor apărea, apoi, în cale, încercând astfel, să retrăiască acea simțire unică, irecuperabilă ce speră să-i hrănească, veșnic, sufletește?
Laura Ilinca
