Meseria de a fi OM

Câți dintre noi nu am avut oare de ales în viață între diversele meserii pe care fie le visau părinții pentru noi, fie ni le visam noi pentru noi înșine și care pană la urmă așa cum ne-a fost sortit, ni le-a ales și ni le-a dăruit viața, asa cum a trebuit să fie.
Asa au stat lucrurile și în cazul doctoriței Simona Mihuțiu care s-a aflat întotdeauna la confluența a două visuri părintești, cel al tatălui său care visa ca Simona Mihuțiu să devină scriitor și cel al mamei care visa ca ea să devina medic. Iată că soarta a adeverit ambele vise, tânăra Simona Mihuțiu devenind un binecunoscut medic oncolog și un foarte apreciat scriitor.
Cunoscându-i în linii mari opera și colaborând de ceva vreme cu scriitoarea Simona Mihuțiu am reușit să îmi creionez în minte portretul scriitoarei care deși stăpânește excepțional ambele meserii amintite mai sus și le îngemănează într-o acustică perfectă, cred că stăpânește mai înainte și mai presus de toate meseria de a fi OM . Si pentru a mă face pe deplin înțeleasă am să încerc în cronica mea să explic cât pot de bine cum am ajuns la această concluzie.
Primul aspect care nu are cum să nu te frapeze în momentul în care o întâlnești sau o vezi într-un video este acela al modestiei, un apanaj al sufletelor nobile care nu dă greș niciodată în momentul în care cunoști un om. Vorba caldă, blândă și clară va cuceri pe dată fiecare privitor sau ascultător.
Scriitoarea s-a născut cu un talent narativ de excepție ceea ce o califică pentru meseria de scriitor de romane, lucru care oricât ar părea de ușor să știți că nu este la îndemâna oricui. A scrie un roman înseamnă să ai o poveste credibilă, verificabilă prin argumente, să ai ce să transmiți, să ai un mesaj pe care vrei să îl transmiți mai departe cititorului, căci altfel el nu va rămâne cu nimic. Din păcate o mare parte din cărțile/romanele care se scriu în ziua de azi sunt lipsite de mesaj și acest lucru este îngrijorător tocmai pentru că noi scriitorii avem de predat un mesaj mai departe, noilor generații, acesta este rolul nostru primordial, rol pe care Simona Mihuțiu și-l asumă pe deplin și îl îndeplinește plenar. Scriitoarea transmite mesajul iubirii, mesajul căutării de sine, intre trecut și prezent, printre cioburi și speranțe, mereu încrezător spre înainte, spre viitor, spre frumusețe.
O altă caracteristică pe care o observăm în scrierile sale este decența scrierii, claritatea și curățenia cuvintelor bine alese și explicate clar precum și simțul dreptății, al demnității și al curajului. In cartea Liberi să (nu) gândim descoperim umanitatea scrierilor sale prin care nu se sfiește să vorbească despre trecut despre comunism despre revoluție și libertate. Si toate acestea vin din dorința de a pune o stavilă uitării în memoria colectivă. O datorie de OM integru și drept căci numai un astfel de OM curat și demn are idealuri atât de nobile.
Scriitoarea Simona Mihuțiu scrie despre căutarea împlinirii, a fericirii, despre drumul sinuos și plin de obstacole pe care îl întâlnește o tânără dr oncolog în cărțile ”Fereastră spre mâine” publicată la editura Total Publishing din București în 2019 iar apoi continuat cu romanul ”Destinul, o jucărie stricată”, roman publicat la editura Total Publishing din București în 2020, ambele romane făcând parte din Colecția romanul de dragoste. Iar unul dintre motto urile pe care l-a folosit la începutul romanului său ”Puteam fi eu” confirmă căutarea asiduă a fericirii în scrierile sale : ”Marea afacere și singura în care trebuie să reușești este cea de a trăi fericit”. (Voltaire)
Eleganța realizării romanelor sale aparține editurii Total Publishing pe care nu pot să nu o menționez dar în mod sigur sub atenta dirijare și supraveghere a autoarei. Toate cărțile sale sunt realizate cu măiestrie, cu o alură profesională cu coperți catifelate și o editare fină și îngrijită.
In primele două romane ale sale pe care le-am citit de curând, am reușit să descopăr o scriitură clară, expresivă și foarte ușoară care curge întocmai unui fluviu și care fură cititorul scufundându-l în lectură. Constat cu deosebită plăcere că scriitoarea deși se afla atunci la prima carte, ”Fereastră spre mâine” are un talent narativ înnăscut și că această carte nu plictisește din contră, atrage.
Cel de al doilea roman al sau ”Destinul, o jucărie stricată”, îl dedică soțului său : ”alături de care urc și cobor panta vieții umăr lângă umăr, inimă lângă inimă, mereu alături ” Răsfoindu-l veți găsi aceeași scriitură impecabila, clară și directă. Fără a dezvălui conținutul romanului pot să spun că Simona Mihuțiu prezintă o poveste de viată contemporană, foarte interesantă în care cititorii se vor regăsi cu siguranță, fiindcă nu-i asa suntem cu toții într-o continuă luptă cu sufletul, ne evaluăm și reevaluăm sentimentele, alegem, greșim și apoi analizăm sau regretăm, totul în numele iubirii pe care nu contenim să o cautăm.
Mărturisesc că am plâns la finalul acestor două romane pentru că scriitoarea a reușit să mă câștige în lumea personajelor sale cu o construcție atât de robustă, reală și credibilă. Descrierile sale sunt atent etalate, sunt vizuale și olfactive astfel ajutând cititorul să se contopească cu povestea romanului.
In viață nu orice poveste de iubire se termină cu happy end și tocmai de aceea scriitoarea a ales pentru romanul său un deznodământ veridic care va impresiona până la lacrimi și care va atinge acea coardă sensibilă în inima cititorului.
Ca mai toate lucrurile în viață, ce își au timpul lor și rolul lor, la fel și iubirea adevărată sinceră și pură își are timpul ei. Scriitoarea ne poartă pe meleagurile iubirii pe câmpii pline cu macii iubirii înflăcărate dar și prin amintiri ce mai păstrează doar un gust , o aromă și o urmă scrijelită în suflet. Prin romanele sale, autoarea Simona Mihuțiu încearcă să arate normalitatea sentimentelor și trăirilor indiferent de statutul social, amintind de greutățile prin care trec tinerii la început de drum, obstacolele care se ivesc în viată în general și care trebuiesc escaladate, temerile, întrebările, neclaritățile și fricile prin care trecem fiecare dintre noi la un moment dat.
Chiar dacă personajele sale suferă din cauza iubirii neîmplinite, dragostea este prezentată ca fiind cel mai nobil sentiment și cel mai durabil. In fond o vorbă binecunoscută spune ”dacă dragoste nu e nimic nu e” iar eu as adăuga că ”fără iubire nu suntem nimic”. Practic iubirea ne definește și ne umanizează. Iubirea ne înaltă și ne dă aripi.Iubirea este motivul fericirii și motorul tuturor lucrurilor.
Cu un stil bine format și superb împământenit, scriitoarea Simona Mihuțiu impresionează prin sinceritatea scrierilor, printr-un dialog amplu și activ care dinamizează povestea romanului. Subiectele romanelor sale sunt foarte bine alese iar scriitura sa are o eleganță aparte care nu lasă loc de vulgaritate nici măcar în scenele fierbinți. Toate aceste lucruri cât și multe altele fac din scriitoarea Simona Mihuțiu un scriitor contemporan de excepție care stăpânește nu doar meseria de medic oncolog sau de scriitor dar mai ales meseria de a fi OM!
Citind romanele Simonei Mihuțiu vom înțelege mai mult ca niciodată că oricât ar fi de sinuoase drumurile vieții, până la urmă iubirea primează. Trebuie să fim conștienți că drumul vieții noastre va avea un final mai devreme sau mai târziu deci este important să trăim clipa să trăim prezentul și nu oricum! Să-l trăim iubind!
Mulțumesc mult autoarei Simona Mihuțiu pentru darul de suflet pe care mi l-a făcut și pentru bucuria și șansa de a o descoperi, felicitări sincere și așteptăm cu drag noi romane!

Mihaela CD
membru TWUC-Canada, membru LSR-Romania,
Presedinte WPA-Canada