Lacrimile sunt ale paradisului mere
Unde-i întuneric e Lumină din vid
Mușcă cu sete din iele
Nu vei uita gustul de ocnă al tristeții
Lacrimile se pun mărgăritare la piept
Și livada-și deschide poarta cea mare
Nu te aștepta ca să vezi
Bătrânul Petru cu norul prin păr
Doar o goală femeie de abur dansând
frunza de vie în șuieratul șarpelui de aramă
Lacrimile sunt ale paradisului mere
Privește cum mușcă fructele din cuvânt
Și singurătatea verbele coapte
Ionuț Țene
