DE ZIUA VOASTRĂ
V-aș da pământul tot cu floare, bucăți de Raiuri înstelate,
Grămezi de aur, giuvaieruri și câte-n lume mi-s palate,
Vă răsplătească cea iubire și câte lacrimi ați vărsat,
În cele nopți neadormite, când gândul vost’, la noi a stat.
***
Le meritați până la una și încă tot n-ar fi de-ajuns,
Să răsplătim iubirea voastră nu sunt cuvinte de ajuns
Sunteți curatul, puritate cel crin de pus pe la icoane,
Că duceți greaua cruce-a vieții, ce bine prinsă-i în piroane.
***
Ne însorți mereu viața și ne-alungați tristeți, nevoi,
Cu-n zâmbet și c-o vorbă bună, când vreți ni le luați ‘napoi,
Sunteți culoarea și parfumul la câte zile se petrec
Punând în noi curaj, speranță, în clipe grele ce ne-ncerc.
***
Prin voi se veșnicește lumea mereu pe-a timpului cărare,
Și-nfiorați mereu iubirea ca apa vie, ce-a licoare
Ce-o bem ca să simțim că viața are și clipe de plăcere,
Iar uneori sunteți păcatul îmbietor, ca ducea miere.
***
Oricum ați fi, sunteți viață iar fără voi nimic se poate,
Voi duceți însăși veșnicitul, născutul lumii pân’ la moarte,
Și-apoi divinul celor clipe, ce-n scurta viață le-am trăit,
Să știm că sunt pe astă lume, destule zile-n fericit.
VĂ DĂRUIESC
Vă dăruiesc de ziua voastră,
Femei ce viața ne-o-ncântați,
Un trandafir de pus în glastră
Și-a mea urare s-ascultați:
***
Să fiți de-apururea FRUMOASE,
Să fți de-apururi SĂNĂTOASE,
Să fiți de-apururi FERICITE,
Și-a voastre vise ÎMPLINITE,
Le facă Domnul cum doriți
De încă vă-nchinați la sfinți
Și-ți fi SMERITE și CUMINȚI
Într-u PURTĂRI și-a voastre minți.
***
De nu, tot aia e, că voi,
Ne FERICIȚI mereu pe noi,
Cu o privire LANGUROASĂ,
C-o vorbă veșnică MIEROASĂ,
Mereu c-o caldă-MBRĂȚIȘARE,
Mereu c-o dulce SĂRUTARE
Mereu cu-aprinse JURĂMINTE
Din tăinuita voastră minte.
De bune noi vi le luăm
Și înapoi așa le dăm,
Că jocul ăsta-i nesfărșit
Și de la Eva e pornit.
***
Fiți dară azi, de ziua voastră
Pe bolta vieții noastre-o ASTRĂ,
Strălucitoare-n nopți târzii,
Născând de-a pururea iubiri,
Speranțe vii, înfiorare,
Divine clipe mișcătoare,
Că fără voi am fi nimic,
Însingurați cu suflet mic,
Adami trăind în Paradis,
Gândind la voi, în al nost’ vis.
***
N-am aur, giuvaeruri, bani,
Așa că sincer, ,,LA MULȚI ANI”
Vă spun eu care vă-ndrăgesc,
Pe toate câte-n omenesc
Sunteți a noastră bucurie,
Și-acum și-n veacuri ce-or să vie.
Acum semnez astă hârtie,
Eu care v-am iubit pe toate,
DOUĂ SUFLETE ŞI-O TAINĂ
Unde aş putea iubito, să-mi întorc tăcutul gând
Când rămân cu mine însumi în a nopţii feerie?
În afundul minţii mele, unde-n lacrimi suspinând,
Stau ascunse mii de taine, renăscând melancolie.
***
Unde aş putea iubito să-nfior a mea simţire
Dintr-o vară moleşită în căldurile solare?
Doar în umbra răcoroasă unde fără de-ngrădire
Tu sub streaşina pădurii îmi dădeai o sărutare.
***
Unde aş putea iubito să mă-nvălui în iubirea
Ochilor ce mă mângăie ca o aripă de dor?
Doar în sufletu-ţi smerelnic, unde e ademenirea
Nopţilor ce dăruit-au clipa dulcelui amor.
***
Unde aş putea iubito să te-ascund de răul lumii,
Să rămâi necunoscuta tuturor ce ne-nconjoară?
Doar în mintea mea ce-ndură toată mârşăvia hulii
Preaştiind că am răsplată, a ta inimă uşoară.
***
Deci rămâi, rămâi iubito, înger născător de vis,
De iubire care leagă două inimi ce îmi cheamă,
Mierea vremii, când o clipă am trăit în Paradis,
Două suflete ce fost-au, caldă lacrimă, sub geană.
MIRCEA DORIN ISTRATE
