NU AM SĂ UIT
Ce n-aș mai da să-ți prind a tale palme
În mâinile-mi micuțe de copil…
Uscate și zbârcite chiar de sunt
Blândețea și finețea lor o simt
Adânc în suflet și-n simțiri.
Nu am să uit cum mă priveai,
Cu ai tăi ochi micuți de Rai.
Cu fața plină de lumină
Obrazul fin îmi mângâiai,
Cu ale tale mâini blajine
Durererea-mi risipeai.
Nu am să uit cum grija mi-o purtai,
De câte ori pe ușa casei eu ieșeam
Și n-am să uit cum m-așteptai
Pe treptele colibei în sus tu tot priveai
La strălucirea lunii poteca-mi luminai.
Nu am să uit cum pâinea o-mpărțeai
Pe zile și pe săptămâni,
Iar din bănuții ce-ți mai rămâneau
Pachetu-n geantă mi-l puneai.
Și n-am să uit cum tot te prefăceai
De multe ori ca-i să mănânci,
Ca mai apoi nicicum să uiți
Mâncarea-n farfurie să mi-o pui.
De-aceea Bunul Dumnezeu,
In Rai să te primească !
De acolo Sus de unde ești,
Bunica mea, să ne privești ,
Să știi că ale noastre gânduri
La tine veșnic vor rămâne!
Două poeme din palma sufletului de Nina Breazu
PELERINI PRIN LUME
Întâlnim în viață
Oameni ca și noi.
Uneori sunt tandri ,
Alteori sunt reci.
Nu sunt nici mai buni
Dar nu sunt nici răi.
Pelerin prin lume
Omul e pe veci!
Nu privi de sus,
Omule hain,
Dar nici nu mai râde
De cei mai “puțini”!
Uită-te-n oglindă,
Dar nu-n cea din cui,
Ci-n oglinda vieții –
Căci cu ea rămâi!
De va fi vreodată
Mâna s-o întinzi ,
Nu te da prea mare
Că ești mult prea bun.
Fă-te c-ai uitat
Ale lumii rugi
Ce ai dat, ai dat!
Daru-i rupt din Rai
Și nu-i de-mprumut !
De te crezi vreodată
Că ești mai deștept
Sau dacă vreodată
Alții sunt nedrepți,
Iartă și așteaptă
Și-atunci vei vedea
Că dreptatea-i una..
una… singura!
Iar dacă ar fi
Ca cel mai umil
Să -ți bată la poartă,
Nu-i da lecții dure
Că tu ești cel bun!
Prinde-l de un braț
Și dă-i ce ai mai sfânt,
Iartă- i îndrăzneala
Și nu-l injosi
Că poate acela
E trimis cumva,
Să-ți testeze mila
De Măria- Sa!
Și de aceea, lume,
Nu uita nicicând,
Că o viață ai
Și nu-i de împrumut,
Că ce lași în urmă
E ca și rămas.
Pelerini prin lume
Suntem pas cu pas!
NINA BREAZU
