Sevac din Tezva, Preotul, era tatăl lui Ilie
Și l-a crescut în Legea Veche, prin DOMNUL în Credincioșie!
Rege, era atunci Ahab; dar printr-o rea căsătorie
(Cu Isabela, o păgână), căzut-a în idolatrie…
Închinându-se lui Baal, la idoli și astartee
Silea poporul să jertfească, pe înălțimi cu-a sa femeie…
DOMNUL l-a scos din Galaad, ca Mare Prooroc să-I fie
Să-ntoarcă Țara la Credință, prin robul Credincios Ilie!
Ilie mers-a la Ahab, la Curte la Împărăție
Și l-a mustrat cu vorbe aspre să iasă din idolatrie!
Ahab n-a ascultat de DOMNUL…și-a acceptat pedeapsa Lui
Ca 3 ani și jumătate, să sece norii cerului…
Și-a căutat ca să-l omoare…dar DUMNEZEU a fost cu el!
La fel la-ntrecerea de jertfe, de pe Muntele Carmel!
Văzând că Baal nici nu există (preoții s-au tot rugat…)
Poporul i-a prins în funii și în cuțite i-au tăiat!
Apoi pe genunchi spre Ceruri, cu Credință au strigat:
“-DUMNEZEUL lui Ilie, este Viu și-Adevărat!”!
După aceea Proorocul, cu râvnă Cerul a Rugat
Și-o ploaie Binecuvântată, DOMNUL pe Pământ a dat!
Și foametea în popor, de-odată s-a isprăvit
Iar idolii cu a lor jertfe și-au luat sfârșitul cuvenit!
DOMNUL prin el făcea Minuni: când văduva l-a rugat
(Cu copilul mort în brațe), în Sarepta, l-a-nviat!
DOMNUL I S-a arătat, pe Horeb “în vânt sub subțire”
Atât cât putea un om “să vadă” prin a sa simțire.
Aruncând cojocu-n apă, Iordanu’ a despicat
Și a trecut prin albie, ca și pe un drum uscat!
Sau lângă un car în flăcări, când în vârtej a fost luat,
Pe DUMNEZEU Care Pământul, dar și Cerul, a creat!
Făcu Minuni prin el și face; pentru c-a fost neprihănit
Dorindu-l în Împărăție, de viu la Ceruri l-a răpit!
Apoi “Schimbarea la Față”, ce-a fost pe Muntele Tabor
Cu Moise și cei 3 Apostoli, a stat lângă Mântuitor!
Azi la câteva milenii, nu doar în nume ca Ilie
Ci buni Ostași pentru Credință, să fiți cu DOMNU-n Veșnicie!
♧ Autor: Paulian Buicescu;
♡ Documentare & Tehno-Redactare: Maricela-Paraschiva Buicescu.
