Aforismele Mihaelei CD chitesența filozofiei umane sau “sarea gândirii magice“

Am primit de peste ocean, din Canada comunităților românești, de la cunoscuta poetă și promotor cultural Mihaela CD, o carte de aforisme și cuvinte de înțelepciune, intitulată Născut pentru a fi(Alt)cineva (Born to beSomeone (else) carte ce cuprine reflecţii, versuri şi enunţuri motivaţionale (reflections, lyrics, and motivational statements), apărută la cunoscuta editură Globart Universum din Montreal.
Cartea, bilingvă, română-engleză, se deschide cu un motto reprezentativ pentru intențiile autoarei apartinand lui Ion Minulescu : ”Ce-am fost cândva, azi nu mai sunt…/Dar ce sunt azi îmi pare rău/Că n-am putut să fiu mereu /Acelaşi cântăreţ cu chip de Sfânt…”(Ion Minulescu) având o prefață semnată de Lăcrimioara Iva, poet si scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România, redactor șef al revistelor Magazin critic și Cutezător,președinte al Euro Education, Sardinia-Italia, cu un Cuvânt al editorului semnat de Johnny Ciatloş-Deak, senior editor Globart Universum Publishing House, Montreal, membru al Uniunii Jurnaliştilor Independenţi din România ṣi cu un Cuvânt înainte cu titlul ”Urcând trepte de lumină” semnat de prof Aurelia Rînjea, membru al World Poets Association România ṣi membru al Uniunii Scriitorilor de Limbă Română.
Aforismul evidențiat pe coperta din spate a cărții : “Întreabă-te pentru ce ai venit pe lume şi caută ţi menirea! Secretul se află în tine şi îl vei afla când vei fi pregătit!”scris de Mihaela CD, este un răspuns subliminal al unui mesaj care este un semnal conceput să fie transmis sub limitele normale ale perceptiei.Acesta se află dincolo de nivelul conștient, dar excită foarte bine simțurile. Sugestia subliminală din acest motto acționează la fel ca și sugestiile hipnotice.

De fiecare dată când ne confruntăm cu o alegere, putem decide în mod conștient ce decizie să luăm, în funcție de voința și de dorințele noastre, totuși, spiritul nostru inconștient nu are aceeași capacitate de analiză a informației și el acționează în funcție de datele pe care le-a primit ca și cum ele ar fi adevărate.
Cartea cuprinde următoarele capitole care sunt un evantai de titluri tematice: ”Exişti”, ”De ce?”,”Cine eşti?”, ”Ce vrei?”, ”Timpul”, ”Dorinţa de a te schimba”, ”Nimeni”, ”Fericirea”, ”Lupta”,” Răbdarea”, ”Inţelepciunea”, ”Credinţa”, ”Puterea iubirii”, ”Miracole”, ”Schimbă-te!”, ”Altcineva”, ”Eşti cineva!”

Se cunoaște faptul că aforismele și apoftegmele sunt maxime, sentințe formulate de obicei de o personalitate celebră, precum Mihaela CD, și ele vin din antichitate. Aceste categorii, puțin neglijate de literatura română, sunt adevărate bijuterii ale înțelepciunii umane.Ele exprimă un adevăr și o sentință, fiind practic, “sămânța” din care a rodit filozofia.

Interesant este că autoarea intercalează, uneori, aforismele cu poezii autentice pe aceeași temă. Exemplu: poezia „Mă-ntrebam care-i menirea” ce o încorsetează în aforismul respectiv: „ Cel mai frumos dar pe care ți l-a făcut Dumnezeu este viața!”

După cum sugerează și titlul, volumul de față urmează dictonul latin „Cogito, ergo sum!”, însumând o concepție despre viață, trăire, iubire, deloc străine autoarei.Ca exponentă a acestei lumi oscilând între bine și rău, ea își adună gândurile, sentimentele, situându-le uneori între „to be or not to be”. Preocupată de condiția omului și de multitudinea de sentimente ce o încearcă de-a lungul vieții, Mihaela CD caută fațetele omului pentru a-i da o singură formă, aceea a iubirii. Ea cercetează natura umană, încercând să o îndrume către drumul destinat să-l facă pe om fericit. Și cum poți fi fericit? Doar iubind, desigur. Acest sentiment îl cântă poeta și în frumoasele sale versuri.
Autoarea îndeamnă către introspecție, către acel„Nosce te ipsum!” care ar putea face oamenii să cunoască lumea intrinsecă de care mulți sunt văduviți. În lumea strâmbă și meschină omul tinde către măști, către roluri care îi convin, încercând să pară ceea ce nu sunt. Omul dorește să pară, (nu să fie), mai bun, mai fericit, mai frumos în ochii celorlalți și uită de el însuși.

Trăim într-o lume superficială, așa a fost tot timpul, suntem ființe superficiale, nu este ceva rău. Rău este că noi considerăm a fi doar atât și înțelegem că realitatea aceasta superficială este singura neglijând realitatea noastră interioară. Așa cum o spune plastic poeta Mihaela CD în poezia: “ÎNTREBĂRI:”De ce aici? De ce acum?/Cum ai gândit Tu, Doamne?/De ce aşa pe acest drum/ Cum m-ai adus în toamne?/Căci rolul nostru pe Pământ/Ne este dat c-un scop precis/Nu dăinuim degeaba-n vânt/Şi cercetăm al vieţii telescop/ Avem de dăruit cuiva-ntr-un fel/Că Dumnezeu le-a rânduit pe toate/Avem un ţel ce nu îl ştim defel/Şi-l căutăm atâta cât se poate.”
Dincolo de definiția sa cumva seacă din DEX, cugetare enunțată într-o formă concisă, memorabilă; maximă, sentință, adagiu, aforismul capătă o savoare aparte și sensuri existențiale esențiale.

Pot spune că aforismele Mihaelei CD pot sta alături de cele scrise de Lao Tzu, Pascal, Novalis și Nietzsche, ultimii trei văzuți de Blaga ca “cei mai apreciați maeștri ai aforismului european.” Orice aforism al autoarei oricât de potențial ca articulație și înfățișare, cuprinde de fapt o trăire a sensului cosmic. Aforismul Mihaelei CD nu e de aceea capricios, arbitrar, făcut să uimească cu orice preț. Mie mi se pare că, asemenea romanului, teatrului, basmului, mitului sau chiar poeziei, într-o oarecare măsură, aforismul poate face obiectul unei teorii, citind cartea scriitoarei Mihaela CD. O eventuală teorie ar maximiza, desigur, scopul pe care trebuie să-l atingă aforismul, așa cum face orice teorie, în orice domeniu. Mă întreb, însă, dacă nu s-ar pierde accidentul spectaculos în favoarea necesarului neted, dacă nu s-ar diminua surpriza insolitului în favoarea plictiselii predictibilului și dacă nu s-ar compromite ireversibil misterioasa clipă de luciditate acută, ca un fulger, pe care aforismul o aprinde pe firmamentul căutării de sine.
Nu promit să nu reflectez teoretic, cândva, asupra aforismului. Dar atunci, acesta nu va mai fi o floare de câmp, spontană și întâmplătoare, ci va fi o floare în glastră, amenajată. Deocamdată încerc să mă bucur de aforismele Mihaelei CD, nu să le judec.

Al Florin Tene