Dantelă albă

Pe drumuri de dantelă albă

Am strâns comori și perle-n gând

Iar ochii îmi ascultă când se scaldă

Ecourile.. prin stropi de vânt.

Îmi pare că întreaga lume

Postește-n dor de mângâieri

Nu ne mai știm, nu ne strigăm pe nume

Și verdele ne plânge-n depărtări.

O zi,o lume împărțită

În nord și sud, cărări pustii

Pe drumuri de dantelă albă

Se-ascund doar vorbe peste glii.

Ne povestesc de chipuri, brațe

Prin timp păstrat în colț de rai

Genunchii sunt legați cu ațe

Când plânge cantul unui nai.

Pe drumuri de dantelă albă

Ne fie gândul călător

Căci tot ce am visat ne caută

Și marea o căutăm prin nor.

Acolo stau apuse pleoape

De ochii noștrii…sau un dor

Minunății, regate, șoapte

Dantelă albă de condor.

Andrei Evelina