107 ani de la nașterea poetului suprarealist Gellu Naum

Gellu Naum s-a născut la 1 august 1915 la Bucuresti este poet roman, ce a apartinut ultimilor mari suprarealisti europeni. Gellu Naum a fost fiul poetului Andrei Naum, căzut în luptele de la Mărăsesti. In 1926 se înscrie la liceul “Dimitrie Cantemir” din Bucuresti, unde începe sa scrie versuri in urma unui pariu cu colegii. A debutat cu doua poezii publicate in revista “Cuvantul”.

Încă din liceu are înclinații spre literatură și creația literară Intre 1933 și 1937, Gellu Naum urmeaza cursurile Universitatii din Bucuresti, studiind Filozofia. La îndemnul prietenului sau, pictorul Victor Brauner, pleacă în anul 1938 la Paris, unde îsi continua studiile de filozofie la Sorbonna, pregătind o teza de doctorat despre Pierre Ablard, teologul si filozoful scolastic francez. La Paris ia contact cu grupul suprarealist francez animat de Andre Breton, pe care îl apreciază. Intors în tară în 1939, este mobilizat si trimis pe frontul de Rasarit. Întors de pe front, în 1941 se constituie grupul suprarealist roman, alcatuit din Gellu Naum, Gherasim Luca, D. Trost, Virgil Teodorescu si Paul Paun, toți cu înclinații spre suprarealism.A cărui activitate deosebit de intensă între anii 1945 si 1947 îl va face pe Andre Breton să afirme: “Centrul lumii (suprarealiste) s-a mutat la București”.

Dupa 1947, în conditiile impunerii Realismului socialist de către Partidul Muncitoresc Român condus de Gheorghe Gheorghiu Dej, perioadă când țara noastră era ocupată de trupele rusești, ca unica forma permisă de exprimare in literatura, grupul se destrama iar pentru Gellu Naum începe o lunga perioada de privațiuni și tacere. Este interzis de cenzura comunistă.Iși câștigă existența din traduceri. Este perioada când traduce din Denis Diderot, Samuel Becket, Henri Stendhal, Franz Kafka etc. Dupa 1968 poate publica din nou. Scrie succesiv o serie de volume care îi aduc o binemeritată dar tarzie recunoastere.
Odată cu perioada destinderii regimului, desfințându-se cenzura, dar impunând autocenzura, începe să publice poeziile de sertar în 1968, în acest an publică volumul Athanor. Cu acest volum și cu următoarele, cum sunt Copacul-animal, Tatăl meu obosit etc, Gellu Naum reușește să stârnească unele reacții printre critici, dar începe să fie recunoscut ca un scriitor important abia după publicarea romanului Zenobia ce a apărut în 1985. În numai câțiva ani, apar numeroase ediții traduse din poemele lui Gellu Naum. De asemenea, el este invitat să țină lecturi publice în Germania, Franța, Olanda și Elveția.

Opera sa este tradusă în principalele limbi internaționale, fiind încununată cu premii importante. Primește Premiul special al Uniunii Scriitorilor din România pentru întreaga activitate literară, 1986; Premiul european de poezie, Münster, 1999; The American Romanian Academy Arts Award, 2002 ș.a.).

A publicat următoarele volume de poezii:Libertatea de a dormi pe o frunte, Tipografia Steaua Artei, București, 1937 (cu un desen de Victor Brauner; tiraj de 96 de exemplare), Vasco de Gama, Institutul de Arte Grafice “Rotativa”, București, 1940 (cu un desen de Jacques Hérold; tiraj de 150 de exemplare pe hârtie velină), Culoarul somnului, București, 1944 (cu un portret de Victor Brauner),Poem despre tinerețea noastră, Editura S.N., București, 1960 (ilustrații de Jules Perahim),Soarele calm, Editura pentru Literatură, București, 1961 (copertă și ilustrații de Jules Perahim, Athanor, Editura pentru Literatură, București, 1968, Poeme alese, Editura Albatros, București, 1970 (cu un portret de Victor Brauner), Copacul-animal, Editura Eminescu, București, 1971,Tatăl meu obosit. Pohem, Cartea Românească, București, 1972, Poeme alese, Cartea Românească, București, 1974, Descrierea turnului, Editura Albatros, București, 1975 (în același an, o ediție completă, în afară de comerț a fost tipărită la Editura Litera), Partea cealaltă, Cartea Românească, București, 1980, Malul albastru, Cartea Românească, București, 1990, Fața și suprafața urmat de Malul albastru. Poeme (1989-1993), Editura Litera, București, 1994, Focul negru, Editura Eminescu, București, 1995, Sora fântână, Editura Eminescu, București, 1995, Copacul-animal urmat de Avantajul vertebrelor, Colecția Avangarda, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2000, Ascet la baraca de tir, Editura Fundației Culturale Române, București, 2000 (postfață de Ioana Pârvulescu), Calea șearpelui, Editura Paralela 45, Pitești, 2002 (postum; ediție îngrijită și prefațată de Simona Popescu), Despre identic și felurit. Antologie, Editura Polirom, București, 2004 (postum; prefață și notă de Simona Popescu), Exactitatea umbrei, Editura Paralela 45, Pitești, 2010 (postum, seria Premiul Eminescu), Vârsta semnului. 52 de poeme alese și rostite de Gellu Naum, Editura Casa Radio, București, 2011 (postum; cu o prezentare de Simona Popescu și un documentar radiofonic de Anca Mateescu), Opere I. Poezii, Editura Polirom, București, 2011

Fiind un scriitor harnic și prolific scrie următoarele volume de proză și eseuri:, L’image présente à l’esprit (Imaginea prezentă în minte), Paris, 1939 (în exemplar unic), Medium, Tipografia Editura Modernă, București, 1945 (cu șase reproduceri fotografice), Critica mizeriei, în colaborare cu Paul Păun și Virgil Teodorescu, Colecția suprarealistă, București, 1945, Teribilul interzis, Atelierele Tipografiei “I.C. Văcărescu”, Colecția suprarealistă, București, 1945 (cu un frontispiciu de Paul Păun; tiraj de 300 de exemplare numărate pe hârtie velină), Spectrul longevității. 122 de cadavre, în colaborare cu Virgil Teodorescu, Colecția suprarealistă, 1946, Castelul orbilor, Atelierele Tipografiei “Bucovina”, Colecția suprarealistă, București, 1946 (tiraj de 300 de exemplare, dintre care 100 exemplare numărate pe hârtie velină), și L’Infra-Noir (Infranegrul), în colaborare cu Gherasim Luca, Paul Păun, Virgil Teodorescu și Dolfi Trost, Colecția suprarealistă, București, 1947, Éloge de Malombre. Cerne de l’amour absolu (Elogiul Malombrei), în colaborare cu Gherasim Luca, Pau, Păun, Virgil Teodorescu și Dolfi Trost, Colecția Infra-Noir, 1947, Filonul, Editura Tineretului, București, 1952, Tabăra din munți, Editura Tineretului a C.C. al U.T.M., București, 1953, Poetizați, poetizați…, Editura Eminescu, București, 1970, Zenobia, Cartea Românească, București, 1985, 1991, 2003, Întrebătorul, Editura Eminescu, București, 1996, 1999, Despre interior-exterior. Gellu Naum în dialog cu Sanda Roșescu, Editura Paralela 45, Pitești, 2003 (postum), Opere II. Proza, Polirom, 2012.

A scris și teatru, dar nu i s-a jucat piesele., Insula. Ceasornicăria Taus. Poate Eleonora, Cartea Românească, București, 1979, Exact în același timp. Teatru, Editura Palimpsest, București, 2003 (postum; ediție îngrijită și prefațată de Ion Cocora) da da’

Literatură pentru copii: Așa-i Sanda, București, 1956, Kicsi Sari, București, 1956, Cel mai mare Gulliver, București, 1958, Cartea cu Apolodor, București, 1959 (desene de Jules Perahim), Das Buch von Apolodor (Cartea lui Apolodor), Editura Tineretului, București, 1963 (tradusă în germană de Franz Johannes Bulhardt), A doua carte cu Apolodor, București, 1964, Cartea cu Apolodor, Editura Ion Creangă, București, 1975, Cărțile cu Apolodor, Editura Ion Creangă, București, 1979 Amedeu, cel mai cumsecade leu, poezii, Editura Creangă, București, 1988 (desene de N. Nobilescu)

A fost tradus în mai multe limbi: Das Buch von Apolodor , Editura Tineretului, București, 1963 (traducere în germană de Franz Johannes Bulhardt), Zebegény a pingvin, Ifjúsági Kiadó, Bukarest, 1963 (traducere în maghiară de Erik Majtényi), Zebegény újabb kalandjai, Ifjúsági Kiadó, Bukarest, 1965 (traducere în maghiară de Erik Majtényi ), Gladiátor az autóbuszban: versek, Albatrosz Könyvkiadó, Bukarest, 1976 (traducere în maghiară de Balogh József), Mon père fatigué, Arcane 17, Paris, 1983 (traducere în limba franceză de Sébastien Reichmann), Der Pinguin Appolodor, Editura Ion Creangă, București, 1982 (traducere în limba germană de Rolf Bossert);, Zähne von Worten zermalmt, Editura Kriterion, București, 1983 (traducere în limba germană de Anemone Latzina), My Tired Father, Editura Inkblot, Oakland, 1986 (traducere în limba engleză de James Brook), Zenobia, Wieser Verlag, Klagenfurt, [Salzburg], 1990 (traducere în limba germană de Georg Aescht), Partea cealaltă / L’autre côté, Cartea Românească, București, 1991 (ediție bilingvă, traducere în limba franceză de Annie Bentoiu și Andrée Fléury), Zhnobia, Editura Forma, Atena, 1992 (traducere în limba greacă de Victor Ivanovici), Black Box, Wieser Verlag, Klagenfurt, Salzburg, 1993 (traducere în limba germană de Oskar Pastior și Georg Aescht), The advantage of vertebre, San Francisco, 1993 (traducere în limba engleză de James Brook și Sasha Vlad; ediție în afara comerțului), Streiflicht – Eine Auswahl zeitgenössischer rumänischer Lyrik (81 rumänische Autoren), – “Lumina piezișă”, antologie bilingvă cuprinzând 81 de autori români în traducerea lui Christian W. Schenk, Dionysos Verlag 1994, ISBN 3980387119, Zenobia, Maren Sell, Calman Lévy, Paris, 1995 (traducere în limba franceză de Luba Jurgenson și Sébastien Reichmann), L’ekzakto de l’ombro, Eldonejo Bero, Berkeley, 1995 (traducere în esperanto de Sasha Vlad și Ionel Oneț), Patro mia laca. L’avantaĝo de l’vertebroj, Eldonejo Bero, Berkeley, 1995 (traducere în esperanto de Sasha Vlad), Zenobia, Northwestern University Press, Evanston, Illinois, 1995 (traducere în limba engleză de James Brook și Sasha Vlad), Rede auf dem Bahndamm an die Steine, Amman Verlag, Zürich, 1998 (traducere în limba germană de Oskar Pastior), My Tired Father, Green Integer København & Los Angeles, 1999, Oskar Pastior entdeckt Gellu Naum, Europa Verlag, Hamburg-Wien, 2001, Pentru Gellu Naum = For Gellu Naum, Editura Vinea / Editura Icare, București, 2002 (ediție bilingvă coordonată de Iulian Tănase), La quinta essenza / A cincea esență. Antologie bilingvă româno-italiană, selecție, traducere, eseu introductiv și biobibliografie de Geo Vasile, Editing Edizioni, Treviso, 2006, 312 p., Gramatica labirintului / La grammatica del labirinto. Antologie bilingvă româno-italiană, selecție, traducere, postfață și biobibliografie de Geo Vasile, Editura Ex Ponto, Constanța, 2008, 314 p., Vasco d, Gama și alte poheme = Vasco da Gama and other pohems, Editura Humanitas, București, 2007 (ediție bilingvă; introducere și traducere în limba engleză de Alistair Blyth), A sziget (Insula), revista Játéktér, Cluj, nr. 1/2017, p. 56-95. (traducere în maghiară de Balázs Imre József), Zebegény, a pingvin, Kriterion, Cluj, 2018 (ed. completă; traducere în maghiară de Balázs Imre József și Majtényi Erik) ISBN 9789732611791, Majoritatea notelor bibliografice au fost extrase din antologia Literatura română de avangardă, îngrijită de Gabriela Duda, Universitatea din Ploiești, Editura Humanitas, 1997, ISBN 973-28-0730-X, Pieta – Eine Auswahl rumänischer Lyrik, Dionysos, Boppard, 2018, în traducerea și lui Christian W. Schenk, ISBN 9781977075666.

Cunoscând foarte bine limba franceză a tradus în limba română următoarele cărți: Căpitanul Fracasse, Le Capitaine Fracasse de Theophile Gautier, Colecția Cutezătorii, Editura Tineretului, 1967, Notre-Dame de Paris, Victor Hugo, Omul care râde, Victor Hugo, 20.000 de leghe sub mări, Jules Verne, Goana după meteor, Jules Verne, O călătorie spre centrul Pământului, Jules Verne, Uimitoarea aventură a misiunii Barsac, Jules Verne, Contele de Monte-Cristo, Alexandre Dumas, Roșu și negru, Stendhal, Despre dragoste, Stendhal, Koenigsmark, Pierre Benoît, Atlantida, Pierre Benoît

De-alungul vieții, datorită talentului și cărțile publicate, a primit premii și distincții: 1958 – Premiul Uniunii Scriitorilor pentru literatură pentru copii, București

1968 – Premiul Uniunii Scriitorilor pentru traduceri, București

1975 – Premiul Uniunii Scriitorilor pentru poezie, București

1986 – Premiul special al Uniunii Scriitorilor pentru întreaga activitate literară, București

1992 – Premiul național de poezie „Mihai Eminescu”, Botoșani

1992 – Premiul Republicii Zair pentru poezie străină, Kinshasa

1995 – Premiul Fundației Culturale Române pentru excelență artistică, București

1997 – Premiul revistei Flacăra „Magician al cuvântului”, București

1999 – Premiul european de poezie, Münster

2002 – Titlul de „Cavaler al Literaturii” acordat de Academia de Științe, Literatură și Arte Oradea (ASLA)

2002 – The American Romanian Academy Arts Award

A fost distins cu Ordinul Steaua Republicii Socialiste România clasa a III-a (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român

, Gellu Naum a rămas până la sfârșitul vieții credincios modului suprarealist de a trăi și de a scrie poezia, ceea ce dovedește că pentru el alegerea suprarealismului nu a fost o opțiune conjuncturală, ci expresia celei mai autentice afirmări de sine.

Este invitat să țină lecturi publice în Germania, Franța, Olanda si Elveția. Opera sa este tradusă în principalele limbi internaționale, fiind încununate cu premii importante (Premiul special al Uniunii scriitorilor din România pentru întreaga activitate literară, 1986; Premiul european de poezie, 1999; The American Romanian Academy Arts award, 2002 s.a.). se stinge din viață la 29 septembrie 2001. Ca și Andre Breton, Gellu Naum a rămas până la sfârșitul vieții credincios modului suprarealist de a trăi și de a scrie poezie, ceea ce dovedește ca pentru el alegerea suprarealismului nu a fost o opțiune conjuncturală, ci expresia celei mai autentice afirmări de sine.

A acordat un singur interviu lui Svetlana Cârstean, publicat în Observator cultural – numărul 88, octombrie 2001.

A decedat în anul 2001 la 29 septembrie în București.

Al.Florin Țene