Exclusiv

Poeme ultra-marine de Liliana Moldovan

MAREA

Absența ta
mă doare și mă stinge.
Plânge marea,
în valuri crescute
din abisuri crenelate.

Nepăsător,
un stol de pescăruși
pătează cerul.
Sculptează moliciunea dimineții
cu linii ascuțite
în zborul lor suplu și semeț.

LOCUL DIN VIS

Mă ştii în colbul razelor de soare,

a pescăruşilor uitaţi în zbor.

Cu marea scăldată în ochi-mi negri

surâd zglobiu.

Sunt liberă să fiu.

să mă descalţ de griji.

s-ating cu talpa versului

eternitatea unui val.

DESTIN ULTRA -MARIN
Rescrie marea pe nisipul plâns

speranţe adunate

sub orizontul unui val.

Spre țărm,

un grup de pescăruşi

se-agită inutil

şi exersează din văzduh

lectura amprentelor uitate

de paşii vreunui muritor.
LILIANA MOLDOVAN

Related posts

Istoria și „Cântecul timpului”, în viziunea lui Nelu UrziceanuIstoria și „Cântecul timpului”,

Liliana Moldovan

Zilele Culturii Germane la Sighișoara (30 mai – 1 iunie 2025)

Liliana Moldovan

Origini genetice între goți și geto-daci. Dacia din vestul EuropeiOrigini genetice între goți și geto-daci.

Liliana Moldovan

95 de ani de la nașterea lui Gabriel Garcia Marquez, cel care spunea   întotdeauna: sunt jurnalist.Am fost jurnalist întotdeauna

Liliana Moldovan

Frumusețea creștină a Limbii Române

Liliana Moldovan

Femeia, o fascinantă enigmă

Liliana Moldovan

Lasă un comentariu

Acest site web folosește cookie-uri pentru a vă îmbunătăți experiența. Vom presupune că sunteți de acord cu acest lucru, dar puteți renunța dacă doriți. This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More

Privacy & Cookies Policy