Impregnate cu un puternic parfum eseistic, articolele din volumul intitulat „Spioana gândurilor anunță un demers literar orginal prin intermediul căruia autoarea își expune, ca într-o expoziție fluidă și atractivă, tablourile gândurilor referitoare la subiecte variate și atractive. Sunt teme de meditație pe care le analizează cu ochi critic și lucid dar și cu o anume sensibilitate, ce-i menține trează conștiința și conferă concluziilor pe care le emite, transparențe fermecătoare. Mihaela CD își transformă fluxul gândurilor în discursuri eseistice despre reacțiile privind călătoriile pe care le-a efectuat, oamenii pe care i-a cunoscut sau reîntâlnit, evenimetele la care a participat și cărțile pe care le-a lecturat, într-un anumit interval de timp. Din această perspectivă, consemnările pot fi citite prin matricea unor bijuterii jurnalistice în care „spioana gândurilor” nu face observații sterile, ci își filtrează constatările printre refrenele unei simfonii interioare profunde și expresive, compusă cu claritate și armonie creatoare.
Vizibil metaforic, titlul cărții, sugerează exact poziția pe care se află autoarea. Atunci când scrie, cu hărnicie și responsabilitate, din perspectiva unui eu-lucid, doamna Mihaela CD redactează frumoase consemnări, dar nu se ferește să intrepreteze, să explice și să-și analizeze observațiile și relatările, trecându-le prin filtrul sufletului feminin, glazurat cu seninătate, bucurie și sensibilitate poetică. Un alt aspect sesizabil, încă de la primele pagini, este dimensiunea reflexivă a scrierilor incluse în acest volum despre care prefațatorul Johnny Ciatloș-Deak consideră că „nu doar informează, ci formează gustul estetic, cultivând o receptare atentă, reflexivă și deschisă spre complexitate. În acest sens, critica devine un act de pedagogie spirituală, în care lectura este înălțată la rangul de experiență formativă.” Johnny Ciatloș-Deak sugerează că articolele cuprinse în volumul apărut în 2026 la Editura Globart Universum din Montreal, nu doar informează, ci și modelează conștiințele cititorilor. Aceștia devin complicii autoarei, nu se lasă seduși doar de informațiile ce pun cititorii în relație directă cu realitățile prezentate, ci îi leagă de senibilitatea trează a scriitoarei, ce caută sensurile ascunse ale episoadelor de viață, ale însemnărilor critice, ale momentelor inspiraționale ridicate din aburii uitării.
„Îmi leg ochii sufletului cu eșarfa mătăsoasă a cuvintelor nescrise încă şi-i dau voie spiritului năvalnic să navigheze în voie căutându-și rostul. Gândurile-mi aleargă dezlănțuite în universul necuprins al slovelor. Idei viu colorate alunecă magic pe panta nopții zbenguindu-se să primească atenție. Toate vor să rămână nemuritoare, pe o coală albă de hârtie.” – mărturisește autoarea, care-și deșartă bagajul creator, cu delicatețe și un fel de clandestinitate, scriind despre cărțile și revistele primite, despre vacanțele în România, despre biblioteci, scriitori și bibliotecari, despre autori remarcabili, ce au prins aripi de veșnicie, despre debuturi promițătoare și poeți care s-au stabilit iremediabil pe marea scenă a literaturii române. În cartea sa de articole, însemnări și eseuri, Mihaela CD îi evidențiază pe: scriitorul Al Florin Țene, „personalitate de prim rang a literaturii române contemporane”, Aurelia Rînjea, Ioan Romeo Roșiianu, a cărui plecare spre nemurire „a lăsat un gol imens între noi”, Aurelia Oancă, scriitoarea ce „s-a retras în lumea veșniciei”, Johnny Ciatloș-Deak, care „ scrie cântând parcă cu arcușul inimii pe vioara sufletului”, poetul Sandu Chiva, debutanta Erika Badoni, „poetul-fenomen” George Filip, poetul clujean Ioan Avram, Mircea Dorin Istrate, cu „fibra spirituală” a versurilor sale”, Simona Mihuțiu ale cărei versuri au „o sonoritate naturală”, Andreea Mihăilescu, poeta ce „reușește să traverseze durerea personală și să o transforme într-o resursă universală. Iată o suită de portrete literare care mărturisec despre valoarea și trăinicia literaturii române contemporane. De asemenea, paginile dedicate scriitorilor trecuți în eternitate sunt transformate în minunate «laudatio», asemenea unor scrieri omagiu, aduse acestor spirite remarcabile care au înobilat literatura actuală cu opere extrem de valoroase, cu irizații unice, care vor continua să strălucească mult timp pe cerul literaturii române.
Deși, respectă regula structurării, tuturor cărților pe care le-a editat, în șapte capitole distincte, volumul actual include și 8 eseuri pe care scriitoarea nu le-a așezat într-un capitol aparte, ci le-a integrat, aleatoriu, în arhitectura generală a cărții. Astfel, dacă în eseul intitulat „Renașterea Eleganței prin reconectare cu frumosul și echilibrul” dorește să nuanțeze diferintele valențe ale termenului „eleganță”, cu semnificații ce depășesc granițele esteticului., în discursul eseistic referitor la necesitatea revenirii la poezia clasică, cu rimă și ritm, accentul este pus pe disciplina creatoare practicată în scopul conceperii poeziilor de factură clasică.
Următorul eseu : „Doliul sufletului, între suferință, acceptare și uitare”, conține pertinente și emoționante concluzii filosofice referitoare la dialectica vieții și a morții, autoarea constatând că reacțiile noastre, în fața despărțirilor provocate de trecerea în neființă a persoanelor dragi, se dezvoltă gradual, trecând de la respingere, la suferință și acceptare. Mereu tulburătoare și neșteptată, prezența morții, crede Mihaela CD, trebuie receptată printr-un profund spectru spiritual, în așa fel încât despărțirea să poată fi mai lesne de acceptat și tristețea să fie ușor de alinat.
De factură total diferită este textul construit în jurul principiului că libertatea presei reprezintă un pilon central al oricărei guvernări democratice. Mai departe, nevoia de a fi indispensabil este subiectul următorului eseu în care autoarea constată cu indignare că „ne pierdem în goana după succes și confirmări, încercând să dăm strălucire eului” și ajunge la concluzia că „adevărata măsură a ființei nu se află în ceea ce posedă, ci în lumina pe care o răspândește în jur.” Frumusețea interioară a fiecărui individ, aspirațiile de natură spirituală, iubirea sinceră și forța inspirațională a artei sunt izvoare de lumină care ne modelează caracterele, ne înnobilează existența și dau sens drumului nostru prin lume. Ele devin repere stabile, într-o realitate controversată și tulbure, hrănind-ne speranțele, cultivându-ne starea bunătate, deschizând luminoase ferestre de reflecție, devenind ghiduri stabile pe calea dezvoltării personale.
Pornind de la această configurație ideatică, ajungem la lectura scrierii eseistice intitulate „Lumina sufletului de artist”, un text de mare profunzime și accentuată sensibilitate, centrat pe ideea universalității limbajului artistic, menit să ne atingă sufletul indiferent de forma de comunicare estetică Fie că vorbim de sensibilitatea unui pictor, muzician, scriitor sau dansator, creația artistică devine prilej de ardere interioară, oferindu-i creatorului de frumos șansa unică de a exprima ceea ce limbajul obișnuit nu poate spune. Sensibilitatea artistului este un dar, scrie Mihaela CD, însă și o povară fiindcă generează ardere interioară și îl transpune în spațiul unor emoții amplificate, ce trebuie eliberate obligându-l să găsească noi forme de revelare prin artă. Această tensiune lăuntrică devine motorul construirii operei oricărul făuritor de frumos. Vorbim despre o operă ce se naște din intense frământări și vulnerabilități transformate ulterior în cuvinte, sunete, imagini și culori ce înalță, purifică atât sufletul cratorului de artă, cât și sufletele celor ce îi descoperă și îi savurează creația. Așa cum artistul nu poate rămâne un simplu spectator al propriilor trăiri, publicul iubitor de frumos reacționează și receptează mesajele artistice transmise, transformându-le în experiențe estetice și interpretative unice, situate dincolo de spațiu și timp.
„Adesea, însă, interpretările – citim în articolul intitulat «Ce sentimente transmite poetul?» – se reduc la simpla etichetă conform căreia „poetul își descrie viața„ își povestește propriile trăiri” sau «își expune suferința ori fericirea în versuri». O astfel de concluzie, deși foarte comodă, este adesea superficială și inexactă, cu mici excepţii. Nu am să dezbat aici excepţiile, căci există într-adevăr şi poeţi care scriu numai despre propriile trăiri. Articolul meu se referă la ceva mult mai profund. Poetul desăvârșit, adevăratul artist al slovelor, acela înzestrat cu har, «născut iară nu făcut » transcende limitele biografiei personale devenind un medium prin care emoțiile, experiențele și dramele universale se aștern în cuvinte.” (Mihaela CD)
Scriitoarea pledează în următorul eseu („Întoarcerea la frumos și bun-simț”) pentru obligativitatea întoarcerii la frumos, la cultură și eleganță și îndemnându-ne să accesăm valorile estetice și morale universale, acestea având puterea de a ne ajuta să ne regăsim umanitatea și apetitul pentru cultivarea binelui, frumosului și autenticului. Preocupări legate de recuperarea echilibrului estetic și spiritual, recent pierdut de societatea actuală, identificăm și în materialul intitulat „Să salvăm lumea în care trăim” , articol în care doamna Mihaela CD stabilește că „întoarcerea la valori” nu trebuie confundată cu fanatismul, ci presupune redescoperirea echilibrului socio-cultural: prin educație autentică, spirit estetic și integritate morală și religioasă.
În concluzie, volumul „Spioana gândurilor” se înscrie pe direcția unei literaturi contemporane, ce pleacă de la stringența recuperării și reafirmării valorilor autentice ale spiritului uman. Prin intermediul articolelor, eseurilor și comentariilor literare, reunite în această carte, autoarea promovează dialogul scriitorii români contemporani, pledează pentru lectura de calitate și ne invită să ne eliberăm de presiunea non-valorilor, antrenându-ne, cu elegantă consecventă, într-un stringent proces de renaștere artistică, morală și spirituală. Minunat alcătuite, scrierile sale, formează un manifest literar bine închegat și expresiv argumentat, fiind emoționante chemări la reumanizare și revigorare estetică. Scriitoarea, stabilită în Canada, reușește să surprindă, așadar, tensiunile societății contemporane și trasează, în contrapondere, drumuri de lumină, asezonate cu excepționale comentarii literare, ce dezvăluie dragostea și respectul fără seamăn pentru creatorii de cărți, pentru literatura de înaltă calitate și cultura de esență pură.
Liliana Moldovan /UZPR
președinta Filialei Mureș a Ligii Scriitorilor din România
