„S-au înălțat din dor de viață, / cu zborul palmelor spre infinit, / a frânt lumina cu privirea, / uitată pe-o coloană fără de sfârșit. // Pe tâmpla cerului albastru / și-a sprijinit visarea grea, / și a străpuns ca o săgeată / infinitul / atins de norii albi de / catifea. / Din lut și lacrimă aprinsă / a plămădit o poartă cu-n / sărut /un trup de zbor, / i-a dat *măiestrei* / un strigăt mut / a pus pe chipul / domnișoarei, tăinuit…”(ZBOR SUBLIN *LUI BRÂNCUȘI*).
Cinste și cinstire, elogiu, glorie și laudă, mărire, omagiu și preamărire aduce, la modul liric, Liliana Moldovan, lui Brâncuși, acestui mit modern „neînțeles și singur” care, de dorul perfecțiunii, a sugerat, arzând și căutând „… printre lumini și umbre” celebra*masă a tăcerii*.
Umbre au rămas în urma lui „…și gânduri strânse-n / rugăciune / pe lemnul cald, pe / marmura pustie / a așezat doar lacrimi de iubire / ivite din margini de tacere / și din nemuritoarea artă, / înveșmântată în sublimă armonie”(ZBOR SUBLIN *LUI BRÂNCUȘI*).
Într-un moment de criză spirituală, la fel ca și Lucian Blaga, Liliana Moldovan, fie că a adâncit, fie că a creat mituri, cazul în speță nemuritorul Brâncuși. Da, prin opera acestuia cu geneze supranaturale, a facut din Brâncuși un mit, care mit a devenit atât de puternic, încât oamenii trebuie să se supună lui tot așa cum se spuneau destinului eroii din dramele antice. Prin atmosfera de înaltă tensiune spirituală, prin puritatea sentimentelor și prin splendida lor poezie, poeta comunică cititorului sentimentul că asistă la un miracol sufletesc. Nu numai sensurile adânci ale operelor lui Brâncuși și ale specificului nostru național, ci și întregul destin românesc este trecut aici, parcă, într-un înalt plan spiritual și sentimental.
Ceea ce eu consider ca ceva deosebit de interesant aici, în poemul Lilianei Moldovan, este acordarea mitului cu istoria, în așa măsură încât mitul să se recunoască în istorie și istoria în mit. Numai că în cazul de față, istoria nu cunoaște un mit Brâncuși, dar singura apropiere între istorie și legendă se întâlnește în fantezia autoarei, fantezie revărsată peste opera maestrului, care fantezie face din Brâncuși un mit și din mit istorie.
Cei simpli, la cititori mă refer, pot gusta aici, în minunatul poem al Lilianei Moldovan, doar povestea, în timp ce categoria celor obișnuiți să caute dincolo de cuvinte și întâmplări, sensurile adânci ale acestora, vor gusta un material de meditație, neprețuit.
Valentin Lupea
sursa: http://www.ecreator.ro
