Membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, Filiala Olt, Președinte al Forumului Cultural Brezoi, scriitorul Ion Nălbitoru coordonează activitatea Filialei „Gib Mihăescu”- Vâlcea a Ligii Scriitorilor Români. Din anul 2007, când a debutat cu volumul „Cascada Tinereții”, publicat Editura Tip Naste din Pitești, a încredințat tiparului 6 romane și 6 volume de teatru, la care se adaugă un ghid turistic, în ediție bilingvă română-engleză: „România, catedrala Carpaților și două cărți monografice: „Arhimandritul Mina Stan – un slujitor devotat Domnului” (2011, Editura Petrescu, Râmnicu Vâlcea) și „Arhimandritul Mina Stan – omul rugăciunii, omul suferinței” (2012, Editura Credința strămoșească, Iași).
Pentru activitatea literară și culturală a fost recompensat cu numeroase premii, diplome, medalii și distincții din țară, din Italia, Japonia și S.U.A. Dintre premiile obținute în țară merită menționate:
– DIPLOMA DE EXCELENŢĂ și Placheta Orașului Brezoi acordată de Primăria Brezoi în 2009 pentru merite deosebite în promovarea imaginii şi culturii localităţii;
– DIPLOMA DE EXCELENŢĂ în 2013 din partea Forumului Cultural al Râmnicului, pentru contribuţia adusă la dezvoltarea şi promovarea culturii şi literaturii locale;
– DIPLOMA DE EXCELENŢĂ în 2013 din partea Societăţii Culturale „Anton Pann” pentru contribuţia adusă la dezvoltarea şi afirmarea culturii române;
– PREMIUL III la Concursul internațional literar organizat de revista STARPRESS , 2014;
– „VIRTUTEA LITERARĂ cu BREVET” acordată de Liga Scriitorilor Români, 2015;
– „CARTE DE ÎNVĂȚĂTURĂ, CINSTE CUI TE-A SCRIS” oferită de MONDO CALENDERA, 2015;
– DIPLOMA DE EXCELENȚĂ în 2015 din partea revistei STARPRESS (revistă româno-canado-americană);
– DIPLOMA DE EXCELENȚĂ acordată de USE (Uniunea Scriitorilor Europeni) la Festivalul Culturii Românești / Craiova / 2017.
– PREMIUL DE EXCELENȚĂ la Concursul Internațional „Sfântul Grai Românesc”, 2017;
– Diploma și Titlul de CETĂȚEAN AL ROMÂNISMULUI ÎN CULTURA ȘI ARTĂ, în 2018 de către Editura BIBLIOSTAR ROTAREXIM , Liga Culturală pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni și Asociația de VEXILOLOGIE TRICOLORUL
– Diplome și placheta loc Zătreni în 2018, 2023, 2024 pentru organizarea Concursului Internațional și a antologiei „Zătreni, file de legendă” și promovarea localității pe plan intern și internațional
– PREMIUL LSR pentru CARTEA DE TEATRU, 2024, pentru volumele: „Dictatorul și Plaiul lui Dracula”, ”Lupii și Carpați și Sfârșitul lumii”.
– PREMIUL LSR pentru publicația „MEMORIA SLOVELOR”, 2025
– DIPLOMA GLORIA LIMBII ROMÂNE acordată cu ocazia LIMBII ROMÂNE din partea președintelui Ligii Scriitorilor Români, Al. Florin Țene, 2025
– DIPLOMA DE EXCELENȚĂ – 13 ani de activitate în cadrul INTOL PRESS, 2025
– DIPLOMA DE EXCELENȚĂ și distincția FLACARA CUVÂNTULUI acordată de revistele „Mirajul Oltului”, „Mirajul Oltului 21”, ”Clipa literar artistică”, „Cozia literar-artistică”, „Cozia și Oltul”, „Micii cozieni”, „Călimăneștiul jurnalist și literar-artistic”, „Personalități, evenimente, aniversări”, „Cozienii de ieri și de azi”, „Mircea, Cozia și Oltul”, „Vâlceni pentru eternitate”.
– PREMIUL LSR 2025 pentru cartea de critică literară „REGATUL CĂRȚILOR”, apărută în 2024.
Liliana Moldovan: Ce înseamnă pentru dvs. acordarea Premiului Național al Ligii Scriitorilor din România pe 2025, pentru „Cartea de critică, eseu și istorie literară”, având în vedere că au fost 18 titluri în competiție?
Ion Nălbitoru: Este al treilea an consecutiv când sunt premiat de Liga Scriitorilor Români. În 2023 la secțiunea „Teatru” mi-au fost premiate cele trei volume publicate în acel an: „Dictatorul și Plaiul lui Dracula” (alcătuit din piesele „Dictatorul” și piesa în versuri „Plaiul lui Dracula”), „Lupii din Carpați (alcătuit din piesele „Lupul din Carpați și cowboyul” și „Regatul vulpilor”) iar în al treilea volum am încercat să abordez genul dramatic de „comedie neagră”, „Sfârșitul lumii” (cu piesele „Sfârșitul lumii” și „Dragoste pe drumul morții”). Dar mai am și alte volume de dramaturgie publicate în anii trecuți: „La poarta destinului”, „Edenul și infernul unei lumi” și „Stăpânul soarelui”, un SF, în care omenirea se autodistruge datorită progresului. Un robot performant, care a început să gândească, nu mai vrea să fie supusul omului și distruge omenirea. Câteva triburi se sălbatici, undeva pe o insulă izolată, au scăpat de apocalipsă și… viața a evoluat treptat. O ciclicitate în spirală! Poate că și înaintea noastră a fost o civilizație foarte avansată care s-a autodistrus în lupta dintre oameni, pentru supremație.
În 2024 mi-a fost premiată publicația „Memoria slovelor” pe care am realizat-o împreună cu soția, iar în 2025 volumul de cronici literare „Regatul cărților”. Acest volum cuprinde cronicile pe care le-am făcut și publicat în reviste din România, dar și din străinătate „Radio Metafora” și „Curentul International” din SUA, „Destine literare” și „Observatorul” din Canada, „Itaca” din Irlanda, Orient românesc” din Liban etc.
De fapt am obținut mai multe premii din partea Ligii Scriitorilor, de două ori a fost premiată revista „Memoria slovelor”, antologia „Zătreni, file de legendă”, iar în 2015, când am organizat Ziua Limbii Române la Râmnicu Vâlcea în parteneriat cu Starpress internațional și ROTAREXIM, am primit „Virtutea literară cu brevet”. Atunci am avut invitați din Canada, SUA, Spania și din mai multe zone din țară: București, Cluj, Brașov, Brăila etc.
Liliana Moldovan: Care este mesajul central al cărții premiate, cum v-ați ales interlocutorii în cadrul interviurilor din volumul apărut în 2025 și care a fost criteriul de selectare al cărților recenzate incluse în acest volum?
Ion Nălbitoru: Am început să scriu cronici literare la dorința unor prieteni scriitori, pentru promovarea lor. Treptat-treptat m-am perfecționat și am întocmit cronici literare la volumele scriitorilor din țară și din diaspora. Când am prins drag de acest gen de creație, am început să fac cronici la romanele și volumele de poezie pe care le primeam și care mă impresionau. Astfel făceam o surpriză scriitorului respectiv. Toate cronicile, așa cum am afirmat, le-am publicat, unele chiar pe site-ul U.Z.P.R. Aș enumera doar câțiva din autorii la care le-am făcut cronici literare. Din diaspora vă dau doar câteva nume, prof. univ. dr. Florentin Smarandache de la Universitatea New Mexico din SUA, despre neutrosofie și paradoxism, doamnei Helene Pflitsch din Germania, Daniela Popescu din Spania, Elena Buică din Canada, Vasile Hatos din Italia, dar și din România: Andrușa Vătuiu, Floarea Cărbune, Al. Florin Țene, Milian Oros, Ion Saimac, Delia Terțan Nandra, Dumitru Onescu Mesia și la mulți alții.
În acest volum am introdus și două interviuri luate domnului prof. univ. dr. Florentin Smarandache și domnului Președinte al Ligii Scriitorilor Români, Al. Florin Țene.
Liliana Moldovan: Ce rol joacă articolele și volumele de critică literară în contextul literaturii române contemporane?
Ion Nălbitoru: Eu nu sunt critic literar, sunt inginer, dar fac cronici literare așa cum percep acel volum, ca scriitor și cititor. O cronică literară are o valoare pe care mulți n-o realizează. În primul rând, prin intermediul ei, se mediatizează atât autorul cât și volumul său, stârnind în rândul cititorilor interesul pentru acea carte.
După cum se știe tineretul, mai rar, răsfoiește o carte tipărită, dar nici online. Online-ul pentru ei este cu totul altceva, dar nu literatură. De aceea dorim să-i cooptăm, pe cei talentați, să ia parte la evenimentele culturale, să publice în revistele noastre, să vină la cenaclu.
A scrie, chiar și în privat, autorului 3-4 fraze despre cartea sa, acesta este un semn că ai lecturat-o și nu ai aruncat-o undeva într-un colț.
De cele mai multe ori o cronică, care de regulă este pozitivă, îi dă autorului mai mult elan și încredere în creațiile sale. Dar în particular se pot da și sfaturi, o mini critică pozitivă, care să-l facă să-și vadă lipsurile și să continue să se perfecționeze. Nimeni nu ajunge la perfecțiunea absolută!
Fiecare scriitor are stilul său, are psihologia sa, are enigma sa pe care, poate fără să-și dea seama, o divulgă cititorului. Cartea este oglinda a ceea ce gândește, a temperamentului și caracterului său, a durerii sale interioare sau a bucuriei, a speranței. Atât scriitorul cât și cititorul se regăsesc între copertele cărților, pentru că de fapt sunt episoade din viața cotidiană, scene pe care se joacă drama vieții iar actorii sunt scriitorul și cititorul. O carte satisface numai cerințele unui segment de cititori, fiindcă autorul și cititorul au ceva comun, aceleași gusturi, aceeași sensibilitate și, poate, direcție de gândire. Cititorul lecturează cei place, ce-l liniștește, ce este compatibil cu el. Dar și din dorința de a învăța ceva nou din „experiența vieții” personajelor. Și acest lucru se întâmplă nu numai în literatură, ci în toate domeniile ce aparțin de artă: pictură, sculptură, muzică, arhitectură etc.
Din punctul meu de vedere România a fost invadată de scriitori și jurnaliști! Toți scriu, mai ales poezie în vers alb, încât nici ei nu mai au timp să citească volumele primite cadou, de la confrații lor. Ba mai mult, trimit spre publicare într-o revistă tipărită, o primesc și-și lecturează doar propria creație, fără măcar s-o răsfoiască, din curiozitate, să vadă cine și ce a mai publicat. Să ai o țară cu mai mulți scriitori și jurnaliști decât cititori, nu este un semn bun!
Am scris, și eu și soția, despre evenimentele culturale la care am luat parte. Nu știu câți dintre cei prezenți la acel eveniment au lecturat articolul. Sau poate și-au aruncat o privire să-și vadă numele trecut acolo și dacă este în acea poză. Știu, este trist ce afirm, dar acesta este adevărul…
Anul acesta, 2026, intenționez să scot un volum cu interviurile pe care le-am luat până acum cu personalități ale culturii românești din țară și diaspora! Îmi place să iau interviuri, pentru că intervievatul se destăinuie și astfel aflăm valoarea omului, să nu-l mai subestimăm fără să știm mai nimic despre el. Avem valori care trebuie promovate, dar și valori care treptat sunt date uitării odată cu trecerea timpului.
Liliana Moldovan: Analizând activitatea dvs. culturală, am remarcat că aveți un parcurs literar și publicistic impresionant. Care dintre genurile literare abordate v-a oferit cel mai fertil teren de manifestare a aptitudinilor literare?
Ion Nălbitoru: Scriu din primele clase primare. Din păcate poveștile și povestirile mele, scrise pe maculator, s-au pierdut. În liceu am scris două nuvele, pierdute și ele. În schimb, tot din liceu, am găsit manuscrisul primului meu roman „Fântâna Sângeroasă” pe care l-am publicat. Scriu poezie clasică, catrene, pamflete, dar încă nu le-am publicat. M-am axat pe romane și teatru. Cu timpul am abordat cronicile literare, jurnalismul (reportaje turistice cu plaiurile țării, muzee, case memoriale, evenimente culturale, interviuri etc.)
Aș menționa romanele:
„Cascada tinereții”, un roman obiectiv despre anii studenției (bineînțeles că numele personajelor nu este cel real, dar faptele s-au petrecut!).
„Comoara blestemată”, inspirată din tradiția românească cu vrăjitoare, diavoli, comori de aur, jocul galbenilor etc., acțiunea desfășurându-se de pe timpul cnezatelor și până în prezent.
„Urmașul lui Dracula” este o replică la „Dracula” lui Bram Stoker. La fel acțiunea se petrece cam de pe timpul lui Mihai Viteazul până în zilele noastre.
„Reporteri fără frontiere”, unde abordez momente din moartea clinică, dar și vortexuri prin care se trece într-o lume paralelă.
„Departe de țară” este un roman după fapte reale despre drama româncelor în Italia. „Familia de români” din Italia care-și ajută semenii suntem noi… Romanul a fost apreciat, premiat în Japonia și s-a scris despre el inclusiv în revista comunității italienilor din România (în română și italiană) „Siamo di nouvo insieme”, dar și în „Philologica Banatica”, revistă editată de Societatea de Științe Filologice din România, Filiala Timișoara
Anul acesta am retipărit romanul „Departe de țară” la editura mea, Franco, (care poartă numele fiului meu plecat dintre noi…). Am trimis-o și la concursul LSR, la secțiunea romane, dar…
În prezent am deja mai multe manuscrise, unele neterminate.
Cărțile mele au ajuns în diferite colțuri ale lumii, la comunitățile românilor de acolo, dar și la unele ambasade.
Am primit numeroase premii și diplome în România dar și din Japonia, Italia și SUA. Dar la urma urmei valoarea pe care o capătă scrierile, odată cu trecerea anilor, contează și nu diplomele.
Liliana Moldovan: Care ar fi direcțiile principale ale literaturii publicistice pe care o practicați. Preferați jurnalismul istoric, pe cel cultural sau articolele ce ating registrul criticii literare?
Ion Nălbitoru: Practic jurnalismul cultural l-am început prin 2010 când am început să scriu cronici literare, să scriu despre zonele pe care le vizitam din țară dar și din Italia. Apoi ca mărturie a muzeelor din aer liber, dar și interioare, a caselor memoriale, a lansărilor de carte am început să le consemnez și să le public. Degeaba vizitezi, degeaba iei parte la un eveniment cultural dacă apoi totul se dă uitării și nu rămâne undeva consemnat despre el, însoțit și de câteva fotografii.
Apoi, întâlnind oameni de cultură, scriitori, pictori, doctori, salvamontiști, primari etc. am simțit nevoia să stau de vorbă cu dânșii, astfel a apărut pasiunea pentru „interviuri”!
Cum v-am spus, anul acesta voi scoate un volum cu toate interviurile luate până acum, dar și un volum, color, cu poze, despre toate evenimentele la care am luat parte și despre care am scris și le-am publicat în reviste tipărite și online, inclusiv pe site-ul uzpr.
Am fost invitați să participăm, eu și soția, trei ani la rând, la trei proiecte organizate de dna Prof. Dr. Elena Trifan, între 2021 și 2024.
Aceste proiecte au fost, două la nivel național: „In memoriam: Ioan Grigorescu” și „Elemente de etnografie și folclor în spațiul european” și unul internațional „Peisajul în viziune transdisciplinară”, unde pot să afirm că am contribuit și eu prin aducerea la acest proiect a unor personalități de seamă din diaspora.
În fiecare an, participanților la aceste proiecte li s-a acordat câte o adeverință semnată și parafată de domnul Sorin Stanciu, atunci Președintele Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. Astfel de proiecte încurajează jurnalismul cultural, de care România are mare nevoie, ca să nu-și piardă adevăratele valori care mențin identitatea neamului românesc. „Lupii din Carpați” trebuie să se trezească din somnolență și să se apere de șacalii din occident sau orient care, cu globalismul lor, distrug tradițiile, obiceiurile, etnografia și folclorul națiunilor!
Liliana Moldovan: „Rolul scriitorului nu este lipsit de datorii dificile. Prin definiție, el nu se poate pune astăzi în slujba celor care fac istoria; el este în slujba celor care o îndură. Altfel, va rămâne singur și lipsit de arta sa.” (traducere liberă din limba engleză) spunea Albert Camus, în discursul său din 1957, rostit cu ocazia primirii Premiului Nobel pentru literatură. Cum este percepută misiunea scriitorilor în societatea actuală? Ce schimbări au intervenit, în ultimii ani, în relația scriitorilor români cu cititorii și cum poate fi îmbunătățit, respectivul raport?
Ion Nălbitoru: Îmi pare rău că sunt nevoit să afirm că unii scriitori, de multe ori, pentru a prinde „notorietate”, ca și jurnaliștii, se complac să „slujească” anumitor interese și atunci ei își pierd din valoarea pe care ar putea s-o capete după trecerea lor în neființă. Deși, față de vechiul regim, ai libertatea să scrii, sunt și „obstrucțiuni”, legiferate sau nu, prin care dacă ataci sistemul te-ai putea trezi, cândva, cu un dosar, mai ales dacă te vei implica în politică. Chiar unele ONG-uri culturale s-au implicat în obținerea unor fonduri de peste hotare, primind ulterior unele „indicații”!
Dar cel mai mult mă surprinde degradarea limbii române prin abuzul de englezizme. Parcă, după legea ciclicității în spirală, dar pe o altă treaptă, trecem de la Coana Chirița franțuzista la Coana Chirița englezista.
Totuși, am remarcat că prea puțini mai abordează genul dramatic și chiar romanul. Pentru că în „era vitezei” cine mai are răbdarea să desfășoare un amplu proiect cu acțiune, cu intrigi, cu personaje care trebuie creionate cu diferite temperamente și caractere?
Majoritatea abordează poezia, și nu este rău, dar nu cea clasică, fiindcă necesită respectarea unor reguli stricte, ci versul alb. Unele poezii chiar au valoare, transmit mesaje, conțin metafore, în schimb altele „lasă de dorit”, ca și cum ar fi făcute de Inteligența Artificială, fără suflet, fără simțire sufletească.
Dar pericolul vine de la lipsa de cititori. Sunt chiar scriitori care afirmă că ei trebuie să creeze și n-au timp de citit! Cititul este printre factorii principali în dezvoltarea creierului. Cu cât citești, din toate domeniile, cu atât îți dai seama cât de mic ești. Este ca și cum mergi spre o colină și cu cât te apropii de culme ai impresia că vei întinde mâna și atingi cerul. Când ajungi sus, realizezi că orizontul este undeva și mai departe…
În viață am întâlnit oameni cu facultate care mi-au zis că ei n-au mai citit o carte de 15-20 de ani! Este deplorabil. Internetul îți oferă informația de care ai nevoie pe moment, dar a doua zi ai dat-o uitării. Ea nu se fixează în memorie așa cum se face din lectura unei cărți sau document istoric, tipărit.
Aș mai avea de adăugat că sunt trist pentru că asociațiile scriitoricești sunt dezbinate. Nu sunt de acord ca într-un județ să fie mai multe filiale ale aceleiași Asociații de scriitori la nivel național. De ce, pentru că unii vor să fie „președinți, alții vicepreședinți” cu care să se dea în spectacol. Funcția de președinte al unei filiale este de a administra și nu de a fi „marele șef” al membrilor. „Șefia” nu te face un scriitor mai mare decât ești! Măcar în cultură să fim uniți dacă politic am fost dezbinați de cei în care am avut încredere să salveze România, nu s-o trădeze și s-o jefuiască, s-o sărăcească. Măcar prin cultură să ne păstrăm identitatea ca națiune!
Liliana Moldovan: Ce loc credeți că ocupă organizarea concursurilor literare și desfășurarea unor activități cenacliste în procesul de consolidare a condiției scriitorului în societatea actuală?
Ion Nălbitoru: Am organizat foarte multe concursuri literare de proză scurtă, poezie, dramaturgie, epigrame, eseu – unele cu premii în bani, altele doar cu diplome și cărți. Principalele concursuri „Zătreni, file de legendă” în șapte ediții și întocmirea a șase volume de antologie. Fiecare autor a primit gratuit o antologie, iar primele trei locuri și bani și diplome, la fel la concursul „Legendele Lotrului”.
Am organizat și în cadrul revistei „Memoria slovelor” cinci ediții cu diplome și cărți.
Concursurile sunt bune, mă refer la cele corect jurizate, ne pune în situația să vedem real nivelul creațiilor noastre și cum sunt ele percepute.
Antologiile au și ele o valoare, fiindcă între copertele lor se întâlnesc scriitori din țară și diaspora, mulți care nu se cunosc, și prin intermediul lor poți să-ți dai seama de un anumit nivel al literaturii, să te perfecționezi și chiar să-ți faci prieteni îndepărtați, cu care să colaborezi pe viitor.
Liliana Moldovan: La finalul interviului vă rog să îmi spuneți ce proiecte editoriale v-ați propus să realizați în noul an?
Ion Nălbitoru: De regulă eu îmi fac proiectele pe termen mai lung. Am de finalizat un roman „Misiunea sufletului”, unde tratez atât reîncarnarea, dar și ideea posibilității vieții de dincolo. Un volum de interviuri, un volum cu articole și poze color al tuturor evenimentelor la care am luat parte și am scris în revistele literare, dar și cu reportaje turistice, despre muzee etc.
Și eu și soția avem articole publicate despre palate, castele, orașe etc. din Italia, din România, și dorim să le strângem într-un volum și să le publicăm împreună în limba italiană, volum pe care să-l lansăm într-un oraș din Italia.
În urmă cu câțiva ani am publicat un volum bilingv, englezo-român; de reportaje turistice cu poze color „Romania, The Cathedral of The Carpathians” (România, Catedrala din Carpați), care fost premiat la concursurile din Italia și Japonia.
În prezent am în lucru, de câțiva ani, fiindcă a trebuit ca anual să vizitez pe rând zone ale țării și să fac poze color, o nouă carte bilingvă, englezo-română, de reportaje turistice intitulată: „Romania, the Citadel of the Carpathians” (România, Cetatea din Carpați). La evenimentul lansării acestui volum, probabil la București, doresc să invit și câteva ambasade pentru promovarea României. De fapt acesta este scopul acestui volum englezo-român.
Ca președinte al Ligii Scriitorilor Români, Filiala „Gib Mihăescu”, Vâlcea, doresc ca după terminarea mandatului să alegem un scriitor mai tânăr care să ducă pe mai departe această filială, înființată de regretatul Petre Petria.
Iar ca membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România voi continua să promovez valorile tradiționale românești și să încurajez actul cultural!
Proiecte sunt multe, sănătate să fie!
