15-17 august 2025
În preajma sfintei sărbători Adormirea Maicii Domnului, am fost invitați să poposim câteva zile într-un loc de vis: satul Sunători, comuna Dorna Arini. Acolo, la cabana de la poalele Pietrosului, am petrecut clipe de neuitat. Puteam admira cum se înălță semeț Giumalăul și Rarăul, munți învăluiți în mister și legende. În apropiere, apele Bistriței curgeau când line și limpezi, când învolburate și tulburi, iar gândul ne-a purtat spre o legendă mai recentă, cea a șarpelui Anaconda, despre care se spune că viețuiește în acest râu. De fiecare dată când treceam puntea peste Bistrița, priveam cum aceasta șerpuiește în zare.
Am aflat de Festivalul Național al Păstrăvului, ediția XXI, organizat la Ciocănești, din inima Țarii Dornei, între 15-17 august 2025. Fascinați de frumusețea locurilor, am decis să participăm la acest eveniment, mai ales că auzisem multe lucruri deosebite despre sat, unic în România și Europa. Festivalul este singurul de acest fel dedicat păstrăvului. În program s-au regăsit: slujbă religioasă, paradă populară, concurs de pescuit, coborârea plutei pe Bistrița, drumeții în Munții Suhard la stâne, expoziții de pictură, spectacole folclorice și muzicale, demonstrații culinare, festivități de premiere și multe altele.
Comuna Ciocănești este un adevărat muzeu în aer liber, celebră pentru casele decorate cu motive tradiționale și pentru arta încondeierii ouălor. Considerată una dintre cele mai colorate destinații turistice din Europa, ocupă locul șase într-un clasament internațional.
15 august, prima zi de festival. De cum am intrat în sat, am fost fermecați de casele pictate cu motive naționale, fiecare unică, cu brâuri, culori și desene proprii. Privirea ne era atrasă oriunde mergeam, iar mirosul puternic al păstrăvului la grătar ne-a ghidat spre zona de desfășurare a evenimentului.
Gospodarii satului se întreceau în gătitul bucatelor, iar participanții erau deja așezați la mese, unde savurau preparatele calde alături de un păhărel de țuică sau vin. Am admirat localnicii îmbrăcați în costume populare, ușor de recunoscut. L-am zărit și pe primarul comunei, purtând tricolorul peste costumul național, pregătindu-se pentru deschiderea oficială a evenimentului. De jur-împrejur erau expuse ouă încondeiate, costume naționale, ii, suveniruri și obiecte artizanale.
De-a lungul șoselei din centrul satului, mulțimi de oameni așteptau cu nerăbdare parada costumelor populare, a grupurilor folclorice și o inedită paradă a cailor și a trăsurilor de odinioară. Fanfară, călăreți în straie de sărbătoare, trăsuri cu tineri îmbrăcați tradițional – toate au oferit un spectacol autentic și bine organizat, sub atenta supraveghere a autorităților locale. Parada costumelor populare purtate de ansamblurile folclorice a încheiat alaiul. Spectatorii au aplaudat, au filmat și fotografiat, apoi s-au adunat pe platoul special amenajat, unde s-au prins într-o horă mare în ritmul cântecelor interpretate de soliști populari. Cu mic, cu mare, localnici sau turiști, români sau străini, toți s-au prins în hora bucuriei. Atmosfera a fost veselă, animată de întoarcerea la tradiții. Cei interesați s-au putut plimba cu trăsura, iar pasionații de muzică și dans au rămas să urmărească spectacolul de pe scenă.
Alegem să ne retragem din mulțime și am pornit spre Muzeul Etnografic, pentru a descoperi istoria și tradițiile locului. Aici ne-a întâmpinat, cu zâmbetul pe buze, Maria Lupescu, ghidul nostru, care ne-a purtat cu emoție și pasiune într-o călătorie în trecut. Muzeul a fost înființat în anul 2014 și este organizat pe mai multe ateliere, ilustrând ocupațiile tradiționale ale locuitorilor de aici. La parter se află atelierele de tâmplărie, fierărie tradițională, o sală destinată stânei, una plutăritului și alta mineritului. La etaj se găsește o cameră țărănească, un atelier de țesătorie, expoziții de costume naționale, țesături și de măști pentru obiceiurile de iarnă. Pereții sunt decorați cu motivele tradiționale ce se regăsesc pe fațadele caselor. Aceste motive se întâlnesc și pe țesături, pe costumele populare, pe ouăle încondeiate. Tot în sat se află și Muzeul Ouălor Încondeiate. În fiecare an se organizează Festivalul Național al Ouălor Încondeiate, unic în țară, un eveniment care pune în valoare această tradiție și face cunoscută comuna – muzeu.
Atelierul de tâmplărie conține obiecte din lemn folosite în gospodării. Amenajarea atelierului de fierărie tradițională era necesar, ne-a mai spus doamna muzeograf, fiindcă numele satului de „Ciocănești” vine de la „ciocănar”, adică fierar. Fiecare gospodărie avea propriul atelier, iar unele mai funcționează și azi, după același principiu, ca în trecut, „vatra cu foale”. În aceste ateliere s-au făurit arme pentru domnitori, mai ales pentru Ștefan cel Mare, de aceea statuia domnitorului veghează astăzi pe platoul central al comunei.
Stâna tradițională din muzeu este amenajată cu toate obiectele folosite și astăzi. În perioada verii se organizează excursii la stâne, pe Munții Suhard cu degustare de preparate specifice, mai ales cu ocazia festivalului. Un alt moment așteptat este plutăritul pe Bistrița, care începe cu câteva zile înainte de festival. Plutașii, care se mai află în sat, construiesc plute și turiștii pot participa activ. Am văzut în muzeu și o plută în miniatură.
Într-o sală a muzeului este amenajată o galerie minieră. În acest ținut au fost și trei mine, acum în conservare. Doar o galerie dintr-o mină de minereu de mangan poate fi vizitată de turiști. În fiecare atelier sunt expuse documente și fotografii vechi care ilustrează istoria locului.
La etajul muzeului, camera țărănească arată așa ca la bunici pe vremuri: cu preșuri, lămpi, lăzi de zestre, ștergare la icoane, sobă, paturi cu fân, preșuri pe perete, toate reconstituite cu grijă. Atelierul de țesătorie este funcțional, iar lucrările sunt expuse în expoziții.
Povestea caselor decorate cu motive impresionează. În 1948, a apărut prima casă decorată cu motive populare, din inițiativa unui zidar, Dumitru Tomoioagă și a unei localnice, Leontina, care a vrut să aibă cea mai frumoasă casă. Modelul a fost preluat de pe costumul popular și transpus pe perete, iar apoi fiecare gospodar și-a ales propriul motiv. Astăzi, indiferent că locuința e veche sau nouă, are un brâu pictat și o cameră tradițională, „tradiția e la ea acasă”. Sunt meșteri specializați care realizează decorațiunile, iar autoritățile locale sprijină păstrarea stilului tradițional, oferind vopsele și materiale. Inclusiv clădirile publice: primăria, postul de poliție, grădinița și școala sunt împodobite cu motive specifice, transformând comuna într-un veritabil muzeu viu.
Dragă Călătorule, dacă ajungi prin Bucovina, nu ezita să vizitezi și satul-muzeu Ciocănești. Vei trăi aici o experiență autentică, care îți va umple sufletul de atâta frumusețe. Vei descoperi un colț de Românie, cum rar mai găsești, cu oameni primitori, tradiții și peisaje de nedescris.
Foto&Text: Silvia Hodaș
UZPR & AJRP, Canada
