După perioada Postului Mare şi după o pregătire de reculegere ce a culminat cu Săptămâna Mare din Post – Săptămâna Patimilor, asemuită unei călătorii duhovniceşti în care sufletul se întoarce spre el pentru a se cunoaşte pe sine, trăim momentul înălţător al Învierii Domnului Hristos, când bucuria revărsată peste fire, o simţim cu toţii ca o binecuvântare, ca un balsam ce ne face să fim mai buni, mai curaţi sufleteşte.
O astfel de stare am trăit-o ca prima parte din acel periplu pe care îl întreprind în noaptea de Înviere, alături de părintele preot Avram Florin – Directorul și purtătorul de grijă al Centrului de Îngrijire și asistență Socială Sighișoara, (fosta Casă de bătrâni) cel care se îngrijește de bunul mers al persoanelor cu dezabilități din acel Centru.
Locul unde părintele a ținut Slujba Învierii, fiindu-i aproape în acest minunat demers duhovnicesc, pe lângă persoanele asistate foarte mulți oameni de bine care îi sar în ajutor ori de câte ori este nevoie.
Așa cum ne spune „avem acești oameni ce ne sunt dați în grija, gândindu-mă legat de istoricul acestei clădiri, până în anul 1968 aici a fost o pușcărie, camerele unde locuiesc beneficiarii noștri, au fost celule. Desigur lucrurile s-au schimbat, reparațiile făcute în întregime au schimbat din temelie configurația spațiului adecvat fiecărei camere, prin dotările ample adaptate la nevoile fiecărui asistat. Zi de zi, curățenia este la ea acasă, înfrumusețăm spațiile, căutăm să le fim aproape cu tot ceea ce este necesar optimizării condițiilor de trai, de conviețuire în acest Centru de îngrijire ”
De remarcat în cadrul centrului, prin grija părintelui Florin Avram s-a amenajat o Capelă unde în fiecare sărbătoare cât și în fiecare Duminică se oficiază sfânta și dumnezeiasca Liturghie, „și cred” ne mai spune părintele „cel mai frumos dar pe care poți să-l faci unui om, este să te rogi pentru el, și împreună cu el”.
Părintele Florin, mulțumind totodată celor ce sunt aproape de acest Centru, considerând că aceștia alături de întreg personalul cntrului, fac parte dintr-o mare familie unde este destul de implicată și comunitatea din Sighișoara.
Lucru esențial ne spune părintele Florin: ,să facem bine, să-l căutăm pe cel bolnav, să-l îmbrăcăm pe cel gol, să-i dăm de băut celui însetat, fapte ale milosteniei trupești pe care noi le săvârșim în acest Centru”
În sfânta noapte de Paști, am luat drumul bisericilor unde sutele de credincioși îți insuflă acea stare de bine, văzând numărul mare de credincioși prezentă la un astel de praznic
Patimile şi calvarul prin care a trecut Domnului Hristos, le simţim cu aceeaşi intensitate ca de fiecare dată din an, prin sărbătoarea Sfintelor Paști, când, odată cu Lumina adusă de la Ierusalim, ne Îndumnezeim cu cerul, ne împărtăşim cu harul sfinţeniei purificându-ne sufletul întru nou început.
Un moment aparte la Biserica din Corneşti (Sighişoara), îl are apariţia celor 10 străjeri într-un ritual bine regizat, obicei ce a intrat în conştiinţa oamenilor locului.
Obiceiul străjerilor este păstrat cu sfințenie şi perpetuat din generaţie în generaţie, ca un bun propriu al bisericii din cartierul Cornești, unde slujește părintele protopop Ovidiu Dan.
Străjerii cu sulițele în mâini, îmbrăcați în acele costume populare confecţionate din pănură veche şi postav ţesut, sunt scoase din laviţe şi îmbrăcate de mândri feciori în a-şi împlinii ritualul acelor zile de mare sărbătoare Învierii mântuitorului Hristos.
Uşile Sfintei biserici sunt închise şi se vor deschide doar la al treilea îndemn al preotului, atunci când cu glas tare şi cu bătăi repetate cu marginea crucii, va poruncii îngerilor reprezentaţi de cei de dincolo de uşa de la intrare în Biserică, în numele şi cu puterea lui Iisus Hristos, să deschidă porţile împărăţiei lui Dumnezeu, zicând, preotul zicând:
-„Deschideţi voi căpetenii, porţile voastre şi vă ridicaţi porţile cele veşnice şi va intra Împăratul Măririi!
După un dialog repetat de trei ori cu cel ce reprezintă îngerii de dincolo de uşile „Porţilor Cereşti” acestea se vor deschise ca procesiunea să intre în Sf. Biserică cântând imnul de biruinţă „Cristos a Înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând” în care, Liturghia Învierii este rugăciunea de căpătâi oficiată de sfinții părinți, ca apoi după rânduielile fiecărei biserici, odată cu lumina Învierii se împart credincioşilor Sfintele și dumnezeieștile Paşti.
Imaginile postate fac parte dintr-un periplu mai amplu în care sunt evidențiate bisericile, mulțimea de credincioși, evlavia, adorația apropierii de Hristos cel Înviat în noaptea de Paști. Acest crâmpei de o frumuseţe aparte l-am redat cu emoţia omului ce descoperă puritatea gestului ancestral scos din lada de zestre a neamului nostru creştinesc şi cu frică de Dumnezeu, ca o moştenire de nepreţuită valoare ce ne defineşte ca popor, ca Români, situându-ne pe un loc bine ales între celelalte popoare ale lumii. Un astfel de moment înălțător l-am trăit cu emoția omului pus să bată la porțile luminate ale sfintelor biserici ortodoxe în chiar noaptea Învierii din:întreg Municipiu Sighișoara, bătând drumul în fuga mașinii de la o sfântă biserică la alta începând cu: Biserica Sfânta Treime Sighișoara avându-i ca slujitori de nădejde pe: preoți Petrișor Bleahu și părintele Mircea Ceușan. Parohia Ortodoxă Sighișoara VI cu hramul ”Sfântul Ioan Botezătorul” de pe str. Mihai Eminescu, unde slujește părintele Antonel Crăciun.
Parohia Ortodoxă Sighișoara VII ( Biserica din Bărăgan) cu hramul ”Sfinții Împărați Constantin și Elena și Acoperământul Maicii Domnului” aflată sub oblăduirea preoților: Ioan Claudiu Tofan și Mircea Fusaru”
Continuând mersul de la o sfântă biserică la alta, oprindu-ne vreme de câteva momente la Biserica ortodoxă Română IV Sighișoara, de lângă unitatea de pompieri ce poartă hramul ”Nașterea Maicii Domnului” a cărui harnic și purtător de grijă pe timpul ridicării sfintei biserici a fost părintele Dănilă Opriș, cel care între timp a ieșit la pensie, ducând mai departe flacăra credincioșiei și purtării de grijă a sfintei biserici, părinții parohi: Burlea Olimpiu Nicolae și Staicu Mitea Ion Adrian. Biserica este cunoscută atât pentru frumusețea ei, cât și pentru minunatul grup coral Theotokos. În noaptea de Înviere, nu am aflat sfântă biserică să nu fie ochi de mireni, ceea ce denotă că omul în toată facerea lui, în toată forfota atâtor zbateri și griji cotidiene, își află timp pentru a se întoarce înspre el însuși, și nu oricum ci, avându-l ca cel mai apropiat și mai de nădejde ajutor pe însuși Dumnezeu, cu a Lui Fiu Mântuitor a cărui jertfă pe crucea Golgotei ne luminează sufletele cu Lumina Învierii și Mântuirii.
Hristos a Înviat!
Vasile Victor Luca
