În acest an, Președintele Național al Ligii Scriitorilor din România, dl. Al. Florin Țene și-a propus să aducă pe piața editorială o serie de volume dedicate istoriei ortodoxiei române, înscriindu-se pe linia scriitorilor care s-au concentrat asupra dimensiunii religioase a literaturii și culturii române. Din perspectiva istoriei literaturii naționale, au existat, încă de la început, evidente preocupări pentru valorificarea moștenirii religioase românești. Să nu uităm că primele texte de literatură română veche erau profund religioase, „Cazania lui Varlaam” sau „Biblia de la București”, au avut un rol esențial în formarea limbii literare române și în răspândirea scrierilor religioase. Dimensiunea religioasă nu dispare în perioada clasicilor literaturii române, ci dobândește noi valențe, așa cum se întâmplă în cazul poeziilor lui Eminescu, ce reflectă preocuparea poetului pentru transmiterea, prin intermediul lirici sale inegalabile, a unor idei despre credința creștină, despre sensul vieții și despre raportul omului cu divinitatea. Mult mai târziu, în perioada contemporană, Lucian Blaga și Tudor Arghezi au dovedit certe afinități cu poezia religioasă. În textele lor, tematica de factură religioasă își sporește valențele mitice și spirituale. Astfel, dacă Blaga se află în căutarea misterului divin, Tudor Arghezi dezvoltă, în poeziile din seria psalmilor, un dialog tensionat cu divinitatea. Perspectiva interogativă preluată din lirica argheziană este redusă la un nivel personal de către autorii momentului, care scriu o poezie introspectivă și pentru care religia nu este doar un subiect de meditație poetică, ci o modalitate inedită de a surprinde criza spirituală specifică societății contemporane.
Poetul Al. Florin Țene a înțeles că dimensiunea religioasă este o caracteristică esențială a literaturii și culturii române și și-a conceput cele patru scrieri, în chip firesc, ca pe un fel de istorii concentrate ale Bisericii Ortodoxe Române. Volumul al patrulea din seria amintită mai sus se construiește în jurul unei tematici de mare profunzime și anume asupra funcției sfinților în procesul de consolidare a conștiinței religioase a poporului nostru, menirea actualului volum fiind aceea de a demonstra că: „ Rolul sfinților în Biserica Ortodoxă Română depășește dimensiunea strict religioasă, influențând cultura, literatura și identitatea națională. Ei reprezintă punți între istorie și spiritualitate, între tradiție și contemporaneitate. Prin exemplul lor, sfinții confirmă ideea că sfințenia nu este un ideal abstract, ci o realitate posibilă în viața umană.” (Al. Florin Țene)
În teologia Bisericii Ortodoxe Române, sfinții ocupă un loc central, fiind venerați pentru că au atins desăvârșirea spirituală și au oferit modele de viață și credință ieșite din comun. Atingând cele mai înalte trepte ale apropierii de Dumnezeu, sfinții sunt considerați simboluri supreme ale credinței, sacrificiului și purității sufletești, sunt invocați în rugăciuni sunt prezentați ca figuri luminoase cu atribute protectoare și transformați în repere morale având o influență hotărâtoare asupra vieții creștinilor ortodocși.
Cu o atenție deosebită la detaliile istorice și izvoarele religioase, autorul valorifică, în partea a patra din seria „Scurtă istorie a Ortodoxiei Române” ideile menționate mai sus, reușind să ofere cititorilor un volum coerent, științific conturat, plecând de la premisa că scrierea tuturor acestor articole despre viețile sfinților trebuie receptată ca pe un fel de datorie spirituală a dlui. Țene față de contemporanii și urmașii care au nevoie de repere morale autentice și de înțelegerea vie a tradițiilor ortodoxe române.
Caracterul istoric al volumului intitulat „Viața sfinților Bisericii Ortodoxe Române” nu trebuie înțeles în sensul unei expuneri cronologice stricte, biografiile incluse în volum nu respectă succesiunea temporală, deoarece autorul se axează,
exclusiv, pe modul în care figurile reprezentative ale hagiografiei au apărat, cu sacrificiu personal și enorm curaj, credința creștină.
„Tema sfinților – constată Al. Florin Țene – apare încă din literatura religioasă veche, în textele hagiografice și în literatura de inspirație biblică. În cultura română premodernă, cultul sfinților era prezent în „Viețile Sfinților”, în predici și în literatura religioasă tradusă sau adaptată. Aceste texte au influențat sensibilitatea poetică ulterioară, oferind modele de sfințenie, sacrificiu și iluminare spirituală.”
Cinstirea sfinților și a icoanelor joacă, așadar, un rol esențial în teologia ortodoxă iar sfinții sunt reprezentați cu o aureolă luminoasă și aurie deasupra capului, ca simbol al harului divin și al luminii dumnezeiești. Canonizarea acestora este rezultatul unui proces complex desfășurat sub autoritatea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române iar dobândirea calității de sfânt se bazează pe viața exemplară și sacrificiile candidaților la canonizare dar și pe modul în care personalitățile lor au fost receptate în comunitățile religioase.
O poziție centrală în cadrul istoriei canonizărilor din Biserica Ortodoxă Română, îl ocupă „sfinții închisorilor” care au suferit și au murit în temnițele comuniste fiind închiși pentru convingerile lor religioase. Dintre aceștia, doar o parte au fost canonizați recent iar Al. Florin Țene îl amintește, în acest context, pe Ilie Lăcătușu dar și pe Arsenie Boca, considerat Sfântul Ardealului.
În final, e bine să reținem că, dintre figurile cu vocație religioasă, ce s-au remarcat prin faptele lor ridicate la înălțimea sfințeniei, unele sunt mai cunoscute, altele sunt mai puțin invocate în cărțile de factură ortodoxă. Esențial este, că, prin modul lor de viață exemplar, prin solida lor statură moral-religioasă, aceștia merită să facă parte dintr-o istorie a sfinților Bisericii Ortodoxe Române. Reprezentanții hagiografiei românești se cer evocați, cu evlavie și respect, nu doar pentru faptul că au avut o un rol relevant în procesul de formare și consolidare a Bisericii Ortodoxe Române, ci și pentru că, sunt repere prețioase ale trecutului și prezentului dar și pregnante simboluri spirituale atât de necesare pentru viitorul unei societăți orientate spre solidaritate umană, iubire, speranță și credință în Dumnezeu.
LILIANA MOLDOVAN
