Când răsună Imnul peste țară,
Se oprește clipa în tăcere,
Și în piept tresare, iarăși, iară,
Dorul sfânt de neam și de putere.
Este glas de strămoși și de credință,
O chemare către demnitate,
Temelie pentru năzuințe,
Far aprins spre libertate.
În acorduri pline de armonie,
Se împletesc speranțe și iubire,
Iar în suflet renaște bucuria,
Ce ne cheamă iarăși la unire.
Cât vom cânta Imnul pe acest pământ,
Vom păstra credința neclintită,
Cinstind trecutul neamului românesc
Și jertfa celor ce ne-au fost lumină.
Să răsune, dar, neîncetat,
Ca un legământ nemuritor,
Imnul țării, pururi înălțat,
Peste-un popor iubitor și drept.
29.07.2026
Andrei GUȚU
